…in noaptea aceasta imi impachetez amintirile. Voi pune intr-o cutie rasul tau cristalin, in alta cutie albastrul ochilor tai si in cea mai mare cutie voi pune zambetul tau si puterea lui de a imi saruta sufletul. In noaptea asta imi impachetez amintirile. Am sa impachetez cu grija, una cate una, fiecare amintire pe care o am cu tine. Seara aceea de mai cand ne-am intalnit prima data, lungile noastre plimbari noaptea pe strazile intunecate ale unui oras pe care acum il urasc, restaurantul acela micut in a carui curte am cinat, plecarile, dar si intoarcerile tale.

Le voi impacheta cu grija, sa nu se sfarame in timpul transportului spre taramul uitarii. In noaptea aceasta imi impachetez amintirile. Ma despart cu greu de ele si nici macar nu stiu daca imi ajung cutiile in care am decis sa le impachetez cu grija acolo unde le trimit. Incerc sa memorez in gand fiecare clipa petrecuta impreuna. Nu sunt multe, dar nici putine, pentru ca totusi sunt atatia ani de cand colectionez clipe de fericire… In noaptea aceasta, cand imi impachetez amintirile, nu ma pot decide daca sa le pastrez si pe cele neplacute.

Nu stiu daca voi pastra sau daca voi arunca la gunoi momentele in care am plans, in care am sperat, in care te-am cautat, momentele in care te-am strigat si nu am primit raspuns. As irosi cutii aiurea impachetand amintiri neplacute. Mai bine sa impachetez cu grija amintirea unei nopti la mare, amintirea unui mic dejun luat pe fuga sau a unei cine atat de simple in bucataria apartamentului tau. Am de impachetat diminetile in care te priveam pregatindu-te de plecare si sunt atat de multe!!!

Am de impachetat fiecare melodie pe care am ascultat-o impreuna, fiecare sfat, fiecare privire si fiecare atingere… Am de impachetat atatea nopti de iubire frumoasa. Atatea gusturi si arome, atatea clipe de dor… Incet-incet ma apropii de final cu impachetatul. Mi-a luat mai putin decat ma asteptam. Credeam ca nu imi vor ajunge cutiile si iata ca las in urma mea cateva cutii goale chiar… Bine, daca mai caut poate voi gasi cateva amintiri ratacite pe ici-colo in ungherele sufletului meu de atatea ori sarutat de zambetul tau, dar are rost sa ma chinui si sa scormonesc in cautarea unor amintiri pe care sa le impachetez cu grija, doar ca sa le trimit pe taramul uitarii???

Prefer sa termin cat mai repede, ma asteapta cei carora trebuie sa le predau cutiile incarcate cu amintiri frumoase. Le dau, dau fiecare amintire, impachetata cu grija in nopatea aceasta. Le trimit acolo unde se vor dezintegra, unde se vor topi si de unde nu le voi mai putea aduce inapoi. Cine ajunge pe taramul uitarii nu mai gaseste calea de intoarcere. Asa si amintirile mele, vor rataci suspendate si – cine stie? Poate ca acolo, departe, se vor intalni cu amintirile pe care tu, demult, le-ai impachetat si le-ai trimis acolo… Altfel nu ai fii atat de puternic… Doar daca nu ai amintiri, daca in mintea si in sufletul tau nu pastrezi mirosul intalnirilor cu mine, zgomotul despartirilor de mine si gustul lacrimilor mele…

Atunci inseamna ca de fiecare data cand strangi cateva amintiri, tu le impachetezi si le trimiti pe taramul uitarii. Uite ca in noaptea aceasta mi-am impachetat fiecare amintire cu tine. O cutie pentru aceea, una pentru cealalta si tot asa pana am ajuns la final. Drum bun amintirilor, sa nu imi scrieti inapoi!!!!

de: Ra (Raluca Pop)