în tine am călătorit şi ziua şi noaptea

cu trenul, cu avionul

cu sandale, cu picioarele goale

pe mirişti, prin mlaştini

prin multe păduri

am stat lângă sobă împreună când afară ningea
am alunecat pe tobogane

ne-am dat în leagăne

de oameni fericiți temporar

am spart nuci

cu impresia că am făcut cele mai miraculoase lucruri

în tine am văzut cele mai frumoase muzee

cele mai vechi scrieri erau pe umerii tăi de lut

uscaţi la soare ca nişte bulgări de argilă

în tine m-am înfăşurat ca o mumie

pregătită pentru toate vieţile

mi-am scris pe sarcofag numele dinaintea naşterii
tu ai fost lumea mea
câmpul de viţă de vie pe care-l vedeam la nesfârşit
un film surdo-mut

în tine am văzut cei mai puternici cai appaloosa

cum alergau pe ziduri rupestre

am colindat toate peşterile cuibărite în oase
pajişti cu turme de bizoni

şi ascultam cântecele indienilor sioux

ţi-am ucis de câteva ori copiii, soţia

am dat foc la casa în care chipul ţi se schimba

după fiecare noapte de dragoste
tu ai fost lumea mea
te-am sărutat cu intestinele, cu toată cutia toracică

am mers prin pietriş până mi-a dat sângele

strugurii copţi, vii

pulsau până rochia mi se lipea de corp
dimineaţa sub tricoul tău se vede şi acum povestea asta întinsă

cum apare după plopi ca un soare destrămat
în tine mi-am depus bijuteriile, cojile de pâine

ochii, silabele şi cam tot ce mă durea

ai fost spitalul perfectsă ne amintim aşadar
de Carmen Manuela Măcelaru