În galaxie stă o formă sculptată perfect în vid
Având ca suflu un vârtej acid.
Ea poartă o oglindă sus,pe culmea ei,
În care se oglindeşte prin propriile idei.

Din propria oglindă şi-a rasarit un duh
Ce îi colorează şi protejează marginea,
Acum are puterea egală cu tot ce e în vazduh!
Dar e oarbă şi nu crede în asta.

Oglinda-i picură roşu undeva la mijloc,
Pata ce s-a format e sufletul tot…
Dar nu îi pasă şi îl dă la troc!
Pentru altul,cu altă formă mai cu aromă.

Formele se împletesc usor în vid
Formând cea mai puternică minge,
Are puterea unui meteorit,
Acum ştie că orice poate învinge!

Ea zboară,merge şi vede tot ştiind că are forţă
În ea sunt doi oameni cat un univers
Căci acum iubesc intens,
Iar petele li s-au preschimbat în torţă.

De Roxana C