Prima iubire de Sofran Razvan

Prima iubire, întâiul sărut
Romanța în care noi doi am crezut,
Primul tău zâmbet din noapte născut
Aceea veche idila ce mă întoarce -n trecut.

Fiori reci si suspine ne cuprind în duet
Sub atingerea tandră ce ne mistue, încet
Iar în șoapte se nasc jurăminte solemne
Ce nu îngăduie sorții, să ne îngroape-n durere

Chiar și luna visează, azi…la prima iubire
Iar râuri reci de stele îi stau drept mărturie,
Cum suspină-n tăcere, după primul sărut
După a nopții romanță din care s-a născut.

Tu ești prima speranță, mâine întâiul regret.
Mirajul perpetuu a unui timp perfect
Tu-mi ești eterna muză, nostalgicul meu dor
Un vis apus devreme pe-un ritm sfâșietor…