Îmi lipsesc îmbrăţişările tale in miez de noapte
Şi patul e gol, iar eu sunt speriată de moarte…
Tu nu mai eşti lângă mine acum, ai plecat în urmă cu vreo două ore
Încerc să adorm, am chipul tău în gând, visez cu tine.

Patul meu e rece si camera e goală fără tine
Îmbrăţişează-mă iarăşi, întoarce-te te rog la mine
Zilele petrecute cu tine au trecut ca nişte clipe
Orele mi s-au părut minute.

M-ai îmbrăţişat atunci şi eram cei mai fericiţi
Pe stradă ne ţineam de mână ca doi îndrăgostiţi
Ne făceam planuri că vom fi o familie fericită
De fapt, le făceai tu la început…eu am rămas uimită.

Ai nevoie de mine iar eu am ajuns să depind de tine
Împreună suntem un întreg, e de-ajuns să ştim doar noi doi,
Vreau să îmi aparţii doar mie, să fi mereu o parte din mine
Un Robert-Daniel sau o Adina- Olivia,oare ce ne dorim noi?

De ce nu mai e nevoie să-mi spui că mă iubeşti?
De ce nu mai e nevoie să-mi spui că pentru mine trăieşti?
Că pentru tine eu sunt raţiunea ta de a fi şi forţa de a merge înainte
Iubirea mea, îţi promit că mereu voi fi cuminte.

Pentru ca tu eşti soarele şi îmi încălzeşti sufletul cu blândeţea ta
Pentru că acum sunt doar o iubită, dar voi deveni soţia ta
Pentru că aştept cu nerăbdare să fie anotimpul fierbinte
Acel anotimp în care mereu de noi doi îmi aduc şi acum aminte.

De Blaj Iasmina