Chemare

Le chemi. Şi vin !
Se-aşază bucuroase în ritm de poezie şi nu te-ntrebi ce le-a făcut să vie. Ori câte minţi au străbătut, sau câte timpuri..
Cuvântul dor este copleşitor.
Cuvântul viciu poate fi-un deliciu.
Senin ? E plin, înnaripat şi darnic.
Rugă ? E bine tu s-o faci când teama te încearcă.. La fel de bine este să și taci.
Cuvântul duh e un adânc mister. Ce se mai zice, oare, despre el ?
Verdele te-ndeamnă la-mpăcare, aşa cum albul te cheamă la uitare.
Ia un cuvânt ! Ai grijă să fie bun şi drept şi-are să-ţi schimbe viaţa bătrânul Înţelept !

Le chemi. Şi vin !
E-un joc ! Dar teamă ţi-e de jocuri şi poate n-ai noroc !
Norocul ? Mai bine-l laşi, nu te baza pe el.. E capricios acesta si vine când vrea el.
Speranţă ? Cuvântul Tău, o, Doamne ! Ţine-l cu hotărâre, el este devotat. Te luptă pentru acesta, că nu e cu bănat.
A repeta ! Tu fugi de el ! Degeaba…se ţine ca o umbră, ca un ecou stingher.
Original ! Aiurea, e o iluzie doar sau…bine-ar fi să fie ! Nu-i muncă în zadar !
Un Nume ? Adâncă plecăciune în faţa unui munte pe care vrei să-l urci..
O floare ! Mic simbol al speranţei aflată într-un zbor.

Le chemi. Şi vin !
Cuvintele pecete ! Aventuroase sau desuete,
S-aşază lin, pe-al tău destin.

De Gabriela Ocneanu