Trecând prin viață am învățat
Că am venit în lume ca un dar
Un plâns sfios,un dor nespus
Purtat de- albastru pescăruș….

Am fost copil și m am jucat ,
cu stele așezate în pahar.
Aveam puterea de- a visa
și de- a zbura pe culmi de vânt
ce jucăuș striga la geam…

Cu el am colindat prin alte lumi
Am fost ce- am vrut și am creat,
oceane albe de imens cristal…..
în care a vibrat
o inimă micuță de coral .

M -am prins de coama unui val
și am zburat din nou, m-am înlțat
spre albastrul fără de hotar
am poposit în palma lui,
și am dansat…

Cu mâna de copil am șters
o lacrimă pribeagă dintr- o stea,

Când m -am întors ,am constatat
că am crescut ,că am uitat-
nu- mi aminteam să râd și să pictez
nici mare,cer, sau să mai cred
Că pot zbura …

Am devenit asemeni unui sfinx
Tăcut,serios și- ncremenit
In rațiune,frică ,fără vis
ursuz.,o piesă de muzeu
cam prăfuit ,cam fără chef
……………………………………………….
A împietrit al inimii locaș
Și- am dărâmat,tot ce- am creat
Când am sosit pe acest pământ
sub forma unui gând trimis în dar.

Când am iubit cu adevărat
Mi am amintit :eu sunt,ce sunt
Vulcan de bucurie,dragoste și cânt!
izvor ce se trezește dis- de- dimineață
un zâmbet cald ce se anină la fereastră

Am învătat din nou că pot călca
pe- a cerului cărări de mai…
pot dărui un colț un colț de rai
pentru că cred că nu sunt numai lut,
ci sunt lumină,trandafir și vânt-

De Blajan Livia