Din inima scăldată-n reflectări tragice,
Zvârcolind ţesuturi,
Cuvinte desuete se scutură, rânduri,
Prin oscilaţii pericardice…
Şovăielnice,
Îşi cer dreptul cel dintâi,
Un reazem în al vieţii parapleu,
O palmă de răbdare în al furiei căpătâi,
O clipire, printre-nfrângeri, de-un curcubeu.

Cui să-i cer acum litigiu,
Văditei injustiţii,
Când toţi am adunat supliciu,
Pe-atât de micul, amărâtul, zâmbet de copii?

Conduşi de gândul rânduielii,
Distorsionăm,
Plăcuta clipa-a dimineţii
Şi raze îmbătătoare tulburăm.

Vrem bucurii!
Pierdute undeva….nici nu mai ştim.
Clădim mereu altarul gheenei
Şi multe, multe vise bâjbâim.

Purtat în valuri de ger,
Ciobit în durere,
Pe drumul fad, spre efemer,
Zbat cuvintele-mi-n tăcere,
Vreau dreptul meu dintâi!
Vreau bucurii!

De Dunca Ana Claudia