Indraznesc sa iti spun ca de cand te-am cunoscut nu trece o dimineata sau o seara fara sa ma gandesc la tine, fara sa iti pronunt numele. Au trecut atatia ani in care nu mai stim unul de celalalt dar chipul tau mi s-a inradacinat in minte, iar imaginea vaga a zambetului tau imi incalzeste si acum sufletul. Cum as putea sa nu iti pronunt numele cand spal vasele, sau cand ma uit spre cer? Fiecare vara imi aminteste de freamatul suav al amintirilor cu care rareori ma mai hranesc, cand sunt singura.

Vara te simt mult mai aproape de mine decat in oricare anotimp, pentru ca atunci te-am cunoscut, in niste circumstante mai putin favorabile si totusi ai fost singurul care mi-a oferit ajutorul sau dezinteresat.

Am vrut de atatea ori sa iti scriu sin u am stiut cu ce sa incep: cu noptile lungi sub clar de luna cand ne vorbeam unul celuilalt incercand sa ascundem ceea ce simteam, sau cu momentul cand ne-am cunoscut, acel moment in care timpul a stat in loc, sau atunci cand am plecat pentru totdeauna si mi-ai cerut sa mai stau iar eu te-am auzit prea tarziu? Mult timp am incercat sa iti scriu, sa mai aflu ceva despre tine, dar tu te-ai schimbat drastic iar eu totusi pastrez amintirea unui barbat perfect…probabil fiindca nu ai avut timp sa ma dezamagesti sau fiindca nu am apucat sa ne implinim dragostea.

Uite ca au trecut ani de zile in care ai reusit sa trasformi in scrum cu un singur clic imaginea perfecta pe care o aveam despre tine. De ce? Stiam ca omul se schimba, dar nu in acest fel…nu cum te-ai schimbat tu.

Oare ti-am lipsit macar o clipa?

Oare te-ai gandit la noi macar o secunda?

Incepand din acest moment ramai in recycle bin fara sa ma gandesc vreodata sa dau click pe restore.

 

Ramai acolo, ramai cu bine,

Refuz sa ma semnez.