Cer de Berinde Ovidiu
Mă îmbrac cu liniştea
caldă
Din palmele gingaşe ale mamei
În mireasma neatinsă a ierbii
vara-şi oglindeşte roua
cerului
în limpede-albastru
Traversez munţi de aer .
Îmi tăie calea o rază de soare
.
E umbra vreunui nuc
Sau armata de furnici
Din curtea bunicilor .
Plouă cu zâmbet şi culori,
Semn că Dumnezeu visează.
Exişti, exist, mă bucur
Ne împreunăm mâinile
Într-o rugăciune tainică.