Cer de Berinde Ovidiu

Mă îmbrac cu liniştea
caldă 
 Din palmele gingaşe ale mamei

 În mireasma neatinsă a ierbii

 vara-şi  oglindeşte roua
cerului

 în limpede-albastru

 Traversez munţi de aer .

 Îmi tăie calea o rază de soare
.

 E  umbra vreunui nuc

 Sau armata de furnici

 Din curtea bunicilor .

 Plouă cu zâmbet şi culori,
 Semn că Dumnezeu visează.
 Exişti, exist, mă bucur
 Ne împreunăm mâinile
 Într-o rugăciune tainică.