Sunt ca şi-un val ce nemilos se sparge în el însuşi şi nimeni nu-l întreabă dacă cuprinşi în dureroasă-mbrăţişare peştii cu solzi de aur s-ar fi strivit…

M-am exilat în Nefiinţă şi pământul nu mămai cunoaşte…

Ochi fără culoare se straduie să simtă prin fiecare por sudoarea unui început de lume afundată-n sare…

Planetele s-au răsturnat pe Harta Cerului strigându-şi fără membre Devenirea…

Mă ascultai cum tremur pe drumul Întrupării?

Amestecaţi în abisul oceanului creveţii îşi cereau dreptul la Viaţă…

Năvoadele se-mpleticeau nesigur sub greutatea cu geamăt de balenă şi barca în derivă se rătăcea prin valuri…

-Unde te-ai dus?răsuna glasul înnecat în bubuituri de tunet…

Răsăritul se deplasa spre Sud,urcând,tot mai adânc la Steaua Nordului?

Puncte de foc m-acopereau alergandu-mi prin trupu-mi…

Băusem răsuflarea ne-nchipuit de sărată a peştilor şi începusem să fiu încredinţată că norii ce s-au prăvălit încontinuu s-au transformat cu siguranţă în branhii…

Fără petale vântul spulbera speranţe nebune din celălalt paradis…

Nisipul încâlcit în părul plin de alge măsura fără clepsidră timpul petrecut pe jumătate inconştientă în pustietate…

Nu erau păsări care să-mi cânte înfrângerea nici ţestoase care să-mi împrumute pentru o clipă zdrobită carapacea…

Mă căutai?Din care zori,scăldat în care pietre?

Fără de haine vâsleai printre nămeţi de aripioare dorsale către unicul loc unde-ai putea ajunge…

-Trăieşti?

Priveam fără-nţeles prin curcubee de lacrimi…

Precum o caracatiţă cu mii de braţe ma zguduiai fărâmiţându-mă în cioburi…

Şi evident,triumfator prin toate,Pulsul…

Uitasem sau nu-ndrăzneam să redeschid prin dureroase raze ochi de peşte…

Ca o fâşie între cer şi cochilii mă cuprindea străpungându-mă cu lănci necunoscute Privirea…

Focul de vreascuri cuprinse dintr-o dată zările…Mă invadau crampeie ca şi-o puzderie de fluturi…

-Unde suntem?

Din avionul rupt din soare cădeau îngeri…

-Te rog!

Rostogolindu-mă prin aburinde flăcări cerşeam să te adulmec…

Te redescopeream cu faţa pământie:stiai ca în Pădurea Crabilor nimeni nu are scăpare…

Să mă ucizi cu mişcări iuţi dicta fără de buze Stolul…

Dar tu îmbrăţişai atât de istovit nisipul!

Dansam ipocrit fără să-ţi privesc noua înfăţişare şi mâinile mi se umpleau de-adâncituri de raze…

-Unde suntem?

Cartea îşi mişca filele cu rapiditate şi prinşi in jocul ei tulburător uitasem cu totul de gustul de hrişcă…