există  oraşe ca nişte cearceafuri
şi camere de hotel în care obrajii izgoniţi din rai
fac dragoste cu inima separată de ficat

există stopuri în pieptul fiecărui înger
şi nori ca nişte perne aruncate în aer
există fructe ale tăcerii
cei care le mănâncă îşi taie ochiul părinte
nu se mai trezesc în dimineaţa potrivită
ori de câte ori ar adormi la loc

există trupuri forjate din interior
cuvinte scrise pe fiecare falangă
metrouri cu păduri de bare din aluminiu

dar
oricât de mult te-ai plimba
oricâte străzi noi i-ai adăuga oraşului
tot rămâi uimit de cei ce merg înainte
de lucrurile ce le cad din bagaje
de meteahna sângelui de a se usca

îţi vine să te înfigi în pietrişul de pe bloc
să rămîi ca statuia lui iisus din rio
să şopteşti în gura mare întregii lumi
vrute şi nevrute

De Stefan Ciobanu