Lumina ruginită pătrunde
În camera strivită de tăcere…
Pe masă, flori din carton rotunde
Emană arome fine de mere.

Sunt doi maci roşii-purpurii,
Cu frunze încreţite de iubire.
Logodiţi sub stele argintii,
Uitaţi de omeneasca fire…

La viaţa de carton fiind supuşi,
Cei doi iubiţi mai speră să învie.
Departe de prezent să fie ascunşi,
În clipa ce-ar dura
o veşnicie…

De Valeria Cospormac