Te văd!… îmi zâmbeşti cu ochii şi gura.
Delicată, clipeşti arănjându-ţi frizura
Şi-n treacăt mi-arunci priviri drăgălaşe
Când iute apuci momente gingaşe;
 
Adesea vorbim amândoi, fără tine;
Ne udă şi ploi, ce cad doar pe mine…
De mână te ţin şi te-acopăr îndată
Cu-atâta suspin, iubire curată;
 
Ce faci!?!… stai, aşteaptă, şi eu vreau să merg
Urcând orice treaptă cu tine, să şterg
Din suflet şi minte tot ce mă arde,
Să simt daruri sfinte nu răi să mă prade;
 
Te văd lângă mine şi-aud şoapta ta
Când lacrima-mi vine şi am mâna grea,
Simţind, delicată sfioasă şi dulce,
Apuci o batistă… o ştergi şi se duce;
 
Îţi trimit zâmbete călătoare prin zări
Fiind un timid, le zoresc pe cărări
Să te afle mereu, însoţească într-una
Visatul la mine când sus iese luna;
 
În sfârşit, te ating– dulce somn m-a cuprins…
Mă priveşti, eu te strig– dacă tot e un vis,
Mi te-arunci eu te prind, tu mă strângi după gât,
Eu  îţi pup brunul păr, tu mă simţi ca un cânt;

De Costel Suditu