Suspine vagi se-aud ȋn vis
Şi mă cufund ȋn apa cea adȃncă,
Dar mă ȋntreb: de ce mă simt cuprins
De adieri ce nu se uită?

Sunt tulburat de valuri ce se sparg,
Ȋi cer şi timpului să intervină,
Mă lupt cu el, tot ţin să-mi şterg
Din minte, coşmarul din a Sa Lumină.

Da, e Lumină şi cȃnd trăieşti coşmar,
Căci el te-ajută ȋn privire.
Te poţi trezi mai viu şi-atunci, ȋn zbor,
Mă-nvalui tu cu-a-ta simţire.

Ne regăsim ȋn braţele ce tot tȃnjesc
L’acea căldură din Voinţă.
Eu fără ea, n-am cum să ȋmi trezesc
Iubirea ta din suferinţă!

De Dumitriu Andra Elena