Fotoliul mă cuprindea ca-ntotdeauna

Ganduri incerte imi abuzau ratiunea

Miresme râncede, rotocoale de fum

Ludică alunecare spre inconştienţă.

Umbre de timp îmi invocau întretăiat fiecare particulă

Ma provocau.

 

Ce-a fost?

 

Trăiri contratimpate cu iz de paroxism

extenuare extatică urmată de…

sunete rupte din chitară

ce împodobeau graţios trupurile inerte

Până când orchestre ample

 cântau senzaţiile din nou dinamice.

 

Îl ascultam pe Bach şi ne iubeam in stil preclasic

Încununam barocul prin sinceritate calmă.

Ne pierdeam printre piesele ce ne construiau

Şi printre partiturile uitate pe pat.

Note muzicale, sincope, dar niciodată măsuri

Ne insoţeau creaţia până la aromaticul final

 

Ne iubeam renascentist

Plini de vlagă, cu dorinţă

Încununam frumosul cu vitalitate

Pictam cu vervă contururi senzitive

de plăceri înmiresmate

Ne pictam pe noi.

 

 Ceci n’est pas une pipe…

De Catalin Mardale