Eiii… ce liliac frumos!
Un păr bălai o aluniţă pe obraz
Şi o cătare verde praz
Stătea pe-o treaptă;

Privirea către mine-ndreaptă
Iar floarea mov
Ca o secundă de ceaslov
Se contopea

Cu primăvara-n viaţa mea
Şi câte sunt;
Copil bălai firav şi scund
Cu aşteptări în ochii-ţi verzi

Nu ai greşit ce-ai vrut să crezi;
Cutremurat, m-a întristat
Neauzitul tău oftat
Că n-ai să iei

Pe liliac vreo câţiva lei
Să fii ferice de moment;
M-ai nimerit, te-am prins în drept;
Pentr-o secundă m-ai deschis,
I-a leii, dă-mi ce n-ai promis.

De Costel Suditu