Geamurile din spatele taxiului se aburiseră făcând imposibilă recunoașterea cartierului adormit pe jumătate prin care nămeții de zăpadă lăsau să se circule pe o singură bandă. Făcuse des drumul ăsta dinspre gară și se gândi că mult nu mai are de tremurat până la blocul mamei. Vorbise cu ea la telefon din tren și mai apoi din taxi așa că sigur o aștepta cu o cană cu vin fiert cu zahăr și scorțișoară.
„ Heloo! E cineva acasă?”, întrebă Ramona după ce intră pe holul îngust și slab luminat de o aplică de perete și încuie ușa de la intrare în urma ei.
„ Bine-ai venit, nu ți-a fost frig îmbrăcată așa? Ești singură? Am crezut că-mi faci o surpriză și mi-l prezinți pe Radu, dar văd că te-ai răzgândit.”, îi răspunse mama ieșind din bucătărie și sărutând-o pe ambii obraji îmbujorați.
„ Radu? Cu altă ocazie! Am să beau eu și vinul lui fiert pentru că miroase așa de bine! Uite, să-ți dau medicamentele, să nu uităm de ele. Mâine plec înapoi cu trenul de după-amiază ca să apuc să mănânc și tort de mere. E bine așa?” conchise fata.
„ Mersi, nu te-aș fi deranjat, dar pe-aici farmaciile sunt goale și apoi voiam să mai stăm de vorbă că la telefon mă expediezi cam repede domnișoară!”
La un an după ce Ana a rămas singură a ales să locuiască într-o garsonieră cu costuri modeste iar banii obținuți pe casa unde copilărise atât ea cât și Roxana să-i folosească pentru alte nevoi. Viața de până acum îi dovedise că alegerea făcută nu fusese una greșită.
„ Toarnă tu vinul, te rog, mă duc să mă schimb.”, spuse studenta dispărând în spatele ușii.
Era într-adevăr studentă în ultimul an la facultatea de farmacie și lucra, mai nou, de aproape trei luni, într-una din farmaciile părinților lui Radu. Semăna cu taică-su, era înaltă, brunetă cu picioare sculptate și ochi verzi. Își purta părul scurt, tuns modern în armonie cu forma feței, pentru că era mai ușor de întreținut – potrivit pentru o persoană atât de ocupată ca ea. Se cocoță, îmbrăcată într-nu halat gros și pufos din bumbac, în carouri mari gri cu alb, pe bancheta din bucătărie cu tot cu papuci.
„ Tot rebelă ai rămas.”, îi spuse Ana cu un iz de dojană în glas. „Vai! Ți-ai făcut tattoo pe picior, deasupra gleznei! E singurul?”
„ Mai am unul, la fel de mic, pe omoplatul drept, dar nu ți-l arăt!”, îi răspunse după ce mai sorbi o dată din cana pe care o ținea acum cu ambele mâini.
„ Dacă te-ar fi văzut taică-tu, ce-ar fi zis?”
„ Ar fi zis că-i place și că am gusturi. Da! Știi că acum este interzis să interzici?”, se alintă Roxana.
„ N-arată rău, dar mie îmi mai trebuie timp să mă obișnuiesc cu ideea.”, spuse Ana gustând și ea din cana cu vin.
„ OK. Despre ce vroiai să vorbim?”, se arătă dispusă Roxana.
„ Povestește-mi cum l-ai cunoscut pe Radu!”
„ A fost dragoste la prima vedere, eram în căutarea unui alt loc de muncă, de fapt căutam un job cu un program fix, aveam nevoie de timp pentru facultate și am fost să depun CV-ul la farmacia unde lucra și el. Pe ecusonul lui scria:„ Radu, farmacist”, deci absolvise, atunci l-am întrebat dacă am șanse să obțin aici, ca asistent farmacist, programul de care aveam nevoie până la examenul de licență. M-a asigurat că sunt șanse mari și m-a invitat la un suc. Am aflat mai târziu, că împreună cu părinții mai deține o farmacie, ceva mai central.”
„ Și?”
„ Am fost angajată, îți dai seama!”
„ ? ”
„ Știu ce urmează să-mi spui că dragostea la prima vedere este doar un trend și că nu va rezista timpului, și că nu vrei să sufăr, și, ca mamă, îmi vrei numai binele, și, bla, bla,bla!”
„ Cam așa ceva!”
„ Am să te surprind, dar s-au facut studii serioase de către oameni pregătiți în domeniu și s-a ajuns la concluzia că dragostea ca stare de efervescență chimică, hormonală, sexuală durează trei ani. Ceea ce mi se pare deajuns! Da! S-au scris cărți se joacă piese de teatru pe această temă, lumea este din ce în ce mai convinsă de acest adevăr.”
„ Serios?”, întrebă ironic Ana.
„Tu știi foarte bine că atâta timp cât nu apar copii în această ecuație, despărțirea nu-i o tragedie. Voi ce-ați făcut? Nici atunci când ai avut dovada palpabilă nu ai putut face acest pas. Că erau „constrâgeri sociale”, că unde ar fi dus un scandal, ce-ar fi zis rudele, că…”
„ Mă judeci?”
„ Îmi mai pui puțin vin, te rog?” și intinse cana spre Ana.
„ Bine, Roxana, atunci ce facem? Aruncăm la gunoi tot, nimic nu mai poate fi păstrat?” întrebă mama în timp ce turna vinul încă aburind.
„ Draga mea, trăim intr-o societate nouă în care încercăm să ne bucurăm de libertate chiar dacă există destule reminiscențe ale trecutului pe care mă străduiesc să le înțeleg. Nu mai suntem pe vremea bunicii sau pe vremea adolescenței tale, să fim dirijați în viața privată de canoane sau legi ce crează mai degrabă trezeau teama decât bucuria de a trăi. Nu accept ca biserica ori statul să-mi controleze astfel trupul și mintea pentru că orice ar fi, iubirea rămâne neîngrădită.
„ Nu crezi că această libertate de a iubi te va face prea grăbită, prea exigentă și în final infidelă?”
„ Of, m-ai înnebunit cu fidelitatea ta, tu nu pricepi că astăzi reprezintă nonconformismul cel mai profund?„
„ Da? Și Radu e la fel de neconformist, amândoi sunteți niște rebeli? Este și el adeptul eterogenității? Nu au mai rămas valori pe lumea asta, le inventați voi, generația tînără care vă lăudați, de câte ori aveți ocazia cu gândirea voastră lipsită de prejudecăți! Vezi, domnișoară, să consideri o mare calitate lipsa de prejudecată este tot o prejudecată!”
„ Te agiți inutil, recunoaște că, revenind la fidelite, aceasta ține, în primul rând, de existența dorinței de a iubi. Ce se întâmplă dacă cel de lângă tine nu se dovedește a fi cel care te merită, dacă există o altă ființă umană mult mai bună pe care ai putea-o avea? Pe cine iubești? Cu cine rămâi? Când și cui rămâi fidelă? Sunt și excepții în care cuplurile au rezistat până la moarte, toți ne dorim asta! Oare nu includ răspunsurile astea și termenul de efort de voință?
„ Aici te înțeleg și sunt de acord cu tine.”
„ Da? Trebuie să fii de acord și cu faptul că, inainte, până la maximum douăzeci și cinci de ani, o femeie trebuia să fie mamă, asta presupunând să se mărite, eventual cu pretendentul ales sau acceptat de familie, să muncească într-o slujbă de femeie sau să stea acasă, în cele mai dese cazuri. Azi crezi că mai sunt posibile astfel de traiectorii? Eu nu! Poate în zonele unde se mai păstrează tradiția de a nu se școli prea mult fetele, de a trăi de pe urma câtorva hectare de pământ sau unde știrile se află și se comentează la buticul sau crâșma primarului.”
„ Din păcate și aici ai dreptate.”
„ Azi o femeie caută singură pentru a-și găsi amant, soț, tată pentru viitorii copii – preferabil același bărbat. Învăță pentru a face carieră sau a-și menține jobul, muncește pentru a plați facturi alături de partener și, ca și când nu ar fi destul, creste copii și gătește pentru că nu-și poate permite să ia masa în oraș decât în vacanțe. În condițiile astea, crezi că mai are chef de prejudecățile voastre? Traiectoria asta ți se pare un trend sau o fiță?” și sorbi ultima picătură de vin dulce.”
Ana oftă și își sărută fata pe frunte.
„ Hai că te-am necăjit destul, știi că n-am să arunc dragostea pe fereastră, îmi mai faci mâine tort de mere?” își întrebă Roxana mieros mama.

De Cristu Georgi