Cerul e-acoperit de-un nor
Îndrăgostit,
Dar e nefericit,
Căci steaua de care s-a-ndrăgostit
Îl ocoleşte.
Iar norul acum
Începe să plângă,
Lacrima lui cade pe-obrazul meu
Şi-n van se dă de-a dura.
Dar poate că ea stă de vorbă cu mine
Şi eu nu înţeleg,
Crezând că-i simplă picătură de ploaie.
Dar picătura de ploaie
E lacrima lui,
O mică perlă dintr-un şirag,
Ce stă de vorbă cu mine
Şi-mi spune:
Puternic mă arde raza acelei stele,
Dar ea, nepăsătoare, mă ocoleşe-ntr-una,
Iar eu rămân pe loc, privind-o galeş.
Am luat perla în palmă de pe obrazul meu
Şi-am picurat din ochi
O altă perlă dintr-un alt şirag
Pereche să îi fie
Şi erosul cu ei.

De Sachir Urfet