Am uitat că există şi ceruri albe
pentru zilele în care eşti prea grea.

M-am aşezat odată sub nori;
defapt întotdeauna.
Respirau creponat şi
am vrut să îi pliez
ca să nu mai răsufle zăpadă
în vremuri de dezastre miniaturale.

Te-am văzut altădată
plutind
cu plete portocalii;
nu erai soare, nu puteai fii.

Ne-am văzut cândva de mână,
cred că mă uitam în oglindă
sau poate oglinda se uita la noi,
cert e că i se vedeau în ochi
reflexe scârbite.

M-ai văzut într-o dimineaţă
cu umerii multicolori,
de la vişiniu bolnăvicios la roşu imperceptibil.
Ș-au venit cu uri în trastă, cu bâta-n gând.
Eram închegată,
erau doar norii.

De De Cătălina I.