fulgerele se rup la jumătate
şi cad

cerul devine un
golem care terorizează
sufletul veşted din noi
sufletul veşnic din noi
etern închinîndu-se 
la apa verzuie din muzeu
la apa verzuie numită formol
în care stau
nemişcaţi
închegaţi
doi fetuşi;
un ochi închis
alt ochi deschis
- o anomalie inumană - 
siamezii vorbesc
ochiul acesta uman al minţii
îi vede vorbind
auzul nu mai există
muzeul nu mai există
stăm suspendaţi
în văzduhul sufletelor noastre
eu în eter
fetuşii în formol;
ne holbăm unii la alţii
ei adulmecă lichidul
eu adulmec mireasma
de floare de vişin
care circulă în acest paradis.

paradisul este astăzi
o trecere
o punte
ce desparte
o lume nouă
de o lume veche
stau şi aştept
nemişcată
închegată
vaporul să vină
printre valurile noroase
fetuşii vor rămîne singuri
exilaţi
în naufragiu.

de Kuukautta Pimeassa