Crispaţi de frica de ridicol

Uităm că fierbe viaţa-n noi;

Ne-ascundem faţa ca de-un viscol

Ce parcă bate tot din noi.

 

Cu fibra noastră nedestinsă

Arar putem să mai zâmbim

Când peste firea noastră ninsă

Un curcubeu abia zărim…

 

Ne-mperechem cu zile reci

Şi zămislim fiori de umbră

Şi aşteptăm grăbit să treci

Tu viu deşert cu limbi de cobră…

 

Cum, zeflemeaua ta nu iartă,

Ne-nchidem (eu şi muza mea)

Dincolo de-a rostirii poartă

Şi fumul tău va sta pe ea.

 

Acum, sătui de-atâta pândă

Ce-o văd avidă-n ochiul tău,

Cu vuiet, cerul vrea să prindă

Vulcanul din lăuntrul meu!

 

Răzbesc prin el dincol’de mine!

Din cercul trupului meu strâmt

Ieşind, ca foc de artificii,

Un virgin meteor, Eu, cânt…

de  GUSA TITUS