Se apropie înserarea cu radiografii, pistili, stamine, amintiri,

înserarea mai rupestră,
înserarea ca un fum,
ca un copil ce roade paginile unei reviste,
înserarea cu miros de pneu, de cameră de aer comprimat,
cu miros de cafea neagră,
de gând perfect împachetat în sertăraşele minţii,
înserarea când ai chef să iubeşti
mai mult decât să rostogoleşti ochiul scos din orbită,
când fiorii se dizolvă în rezervoarele maşinilor de la benzinărie
şi tu miroşi atât de frumos, a acidifiant, a azotat de potasiu, a lămâie,
înserarea cu gust de rocă pe care nu o poţi sfărâma între dinţi foarte
uşor,
of, înserarea aceea de toamnă cu peisajul din RMN, cu cimitirul de maşini,

înserarea ca un cauciuc rostogolit pe deal,
înserarea de fontă de plasticon ca un ticăit de ceas monoton,
în care atmosfera dispare treptat - o emoţie
şi câmpia pleacă mai la vale, mai la vale
spre ocean, îndrăgostită,

înserarea în care fantomele noastre se iubesc în cimitir
şi anul e un ghem de blană în rostogolire,
e o banchiză uşor în topire,

înserarea precedată de o inundaţie,
de o fukushimă,
de un hitler fericit,
înserarea ca un trup de cal în care se duc războaie mondiale
în care sunt tancuri şi explozibile,

înserarea în care eşti tandră ca o bombă atomică,
în care simţi frigul ca pe o sută de ace
înfipte în obraji,
înserarea în care fetiţele sar coarda
imperceptibile,
în care eşti intangibilă ca un câmp electromagnetic
cu graniţe care pleacă la vânătoare
de cerbi şi salamandre,

înserarea în care copiii caută reptile,
caută,
şi prin găurile din fuzelajul anemic se scurge încet viaţa,
se scurge

şi în care atârni de un măcăleandru pe cer

înserarea în care eu sunt pomul de zahăr candel
înserarea.

De *Frunza din Palmă*