Omul care curge

Descendenţa lui directă era flegma din mărul lui Adam,

aşa stabiliseră un psiholog, o soră medicală, un urolog
şi tatăl lui
în urmă cu câteva păreri de rău.
(a se lua în consideraţie că o părere de rău este
echivalentă cu o anumită perioadă de timp din viaţa noastră)
După această consemnare în certificatul de naştere,
fusese eliberat lumii.
Însă de atunci nu mai avea linişte,
pe unde trecea se evapora, iar trupul său, deja subţirel
şi taciturn,
se micşora ca un baton de îngheţată, vara.
(a se lua în consideraţie că îngheţata şi vara sunt
lucrurile lui favorite)
De două păreri de rău se stabilise în trupul inert al
unui bloc de locuinţe obişnuit,
şi cu această ocazie îşi luase o femeie obişnuită, scaun,
frigider
şi
şi două pisici portocalii.
Femeia sufla aer cald şi sforăia noaptea,
iar el de nesomn, cu ajutorul pisicilor şi al unei lame
ruginite, 
îşi răzuia descendenţa directă din certificatul de
naştere.
(a se lua în consideraţie că certificatul de naştere avea
cel puţin două mii de pagini, scrise faţă-verso)
Cu toate eforturile lui, se micşora şi mai mult,
iar femeia credea că el plecase, 
pe scaun nu mai putea urca,
şi pisicile îl învârteau ca pe un ghem de aţe.
„Blestemul descendenţei mele se va topi într-o zi,
va curge în măruntaiele blocului ca un baton de îngheţată
azvârlit de un copil nu prea cuminte, pe asfaltul încins,
vara.”
(a se lua în consideraţie că acestea nu au fost ultimele
lui cuvinte şi nici măcar nu se ştie dacă au fost chiar ale lui)

de Daniel GS