(text in afara concursului)

Când Dumnezeu ne-a creat

eram toţi parte din întreg,
un întreg din sticlă
... magistral.
Fiecare ştia unde îi este locul.
Până într-o zi
când creatorul s-a gândit
să dea cu noi
de pământ.
Desăvârşirea noastră s-a spart
în miliarde de ţăndări.
Acum suntem cioburi de oameni
care împreună
ar trebui să căutăm
să formăm un întreg providenţial
... să ne potrivim în perfecţiunea noastră
iniţială
de aceea fiecare are rostul lui.
Să nu ne cioplim
în o formă,
alta decât cea care trebuie să fim.
Să încercăm doar să ne găsim locul.

de Ciceu Oana Raluca- Mnemosyne