Acolo unde stelele strălucesc

Era odată un prinț ,dar nu ca  toți,era  cel mai frumos

Părul  strălucitor   putea face  ,tot ce își dorea

Conducea pământul,avea multe calitati ,dar si, puterea de-a zbura

Avea de toate,multe palate,avea chipul lucios

Tatăl sau regele prigonit ,de pe planeta stelelor

i arată toate prințesele de pe pamant

Intre Stel si Pământ era un razboi crunt

Avea extraterestre cu care se distra

Inca sentimentul de a iubi nu-l cunoștea

El calarea  galopand alui cal vorbitor pana cand:

 

 

 

Acolo departe pe astre  ,unde stelele strălucesc.

A  văzuto  parca difuz  privind,spre cer,ceva neomenesc

Oare doamne  ce este ,să fie o zâna?

Este  nedumerit ,tot spre cer priveste ,  si ea il  priveşte

O vede, vine pe pamant,coboară pe curcubeu  parca de pe  lună

 

Este din calea lactee ce-a mai frumoasă

Mai dulce si suavă decat o crăiasă

Este chiar  o stea,fiinţă nemuritoare

I-a spus , că a auzit alui  chemare

Este frumoasă parcă ar fi un vis

Dar este real

Chipul ei este paraxial

I-a spus ca   dorește  să rămână cu el  pe pământ

Nu poate,asta ar înseamnă să devină ,cândva mormânt

Atunci a plecat

Râzând ,dar parca trist  l-a salutat

A  rămas şocat

De atunci într-o confuzie s-a  aprofundat

Era îndrăgostit de atunci doar de ea

De acea sublimă   stea

Chiar dacă din pacate  avea pecetluită

O extraterestră ca iubită

 

CU  iubita lui zbura pe astre

Dar  se gândea  la acea stea noapte de noapte

Dar nimeni nu știa ca era o urâtă stea

Metamorfozată,fiica regelui Stel,cu scopul,de-a duce prințul la disperare

 

Pământul avea scut anti-laser,nici o armă ,nu era distrugătoare

Vroia să-i i-a fiul ,să-l lovească unde îl doare

Calu prietenește i spunea

Că este interzis a iubi o stea

Stătea supărat și-o iubea cu toată ființa

O iubea mai mult ca savantu știința

 

Era seară stătea în cămară cu puterea minți ,desena coală după coală

Până când pe geam bătu cineva,era chiar ea

I-a spus hai uită de lumea ta,și vom trăi nemuritori în lumea mea

El o iubea mai mult decât dumnezeu îl iubește pe iisus,a uitat de lumea ce îl înconjoară

 

A plecat a dispărut

Şi au plecat lăsând în spate dâra de lumina

Fata se gândea că prinţul va suferi fără vină

Regele pe pământ blestemă şi spărgea munţi

Stel l-a lovit unde îl durea,ce să facă?plângea după el zile şi nopţi

 

 

 

Fata cu băiatul mergea pe Stel,el cel mai fericit

Ea ,încet de el s-a îndrăgostit

Într-o doară i-a spus că-i pare rău,este urâtă

De rege a fost obligată,să-l rănească

Prinţul buimăcit i-a spus

Să uite de privirea ei confuză

Să fugă in lume că frumusețea interioară contează,să renască ca Phoenix din cenușă

Ambii părinți tristi ca razboiul i-a separat de copii, au privit la amurg

Și parcă din ochii lor ,lacrimi de sânge curg

Au fugit în lume pentru că iubirea învinge pentru amândoi

Un muritor și-o stea au invins un război

 

 de Schmoll Stefan

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 3.0/10 (6 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 6 votes)
Acolo unde stelele strălucesc, 3.0 out of 10 based on 6 ratings