PREMONIŢIA de Horia Crios
Cum să nu simt clar că totul e viaţă, revenind iar şi iar, ca o minciună ancestrală ori ca un mit căruia fiecare generaţie îi adaugă ceva presupus a fi adevărat ?! Mai sunt şi manifestările subtile ale lumii spirituale, care ne transportă din lumea fizică în cea eterică sau energetică. În spatele acestor subdiviziuni relative există numeroase nuanţe posibile, aparţinând vastului şi inexplicabil Univers. Înaintând în vârstă, privim înapoi cu nostalgie ori condamnăm, cu oarecare invidie, generaţia care ne va succede, uitând că şi noi am fost, cu mici diferenţe, priviţi la fel. Forţele cosmice, veşnic aceleaşi dar părând mereu altele, sunt un răspuns dat nedumeririi lui Hamlet sau doar o nouă cale de abordare? Ajuns aici, gândul, pasăre neînvăţată cu singurătatea, îşi ia zborul, în căutarea unui alt gând, căruia să-i destăinuie: MĂ TEM DE ZILELE LĂSATE ÎN URMĂ DAR ŞI MAI TARE MĂ TEM DE ACEL MÂINE FĂRĂ ORIZONT ŞI FĂRĂ ÎNDURARE!… Adorm cu capul pe birou, cuprins de un somn greu, rod al fantasticei şi învolburatei hore de idei din mintea mea. Trezit am fost, nu peste mult timp, de un vis: Parcă o mulţime de oameni, între ei am zărit şi câţiva cunoscuţi care păreau îngrijoraţi şi trişti, se buluciseră în faţa porţilor. În curte, eu, sărind într-un picior, jucam şotron cu umbra mea, ” Tu ai avut întotdeauna ceva din permanenţa neliniştită a mării. Se citeşte asta în tine. Nu ai ce face, ţi-e prezentă în priviri, în trăsăturile feţei, în zâmbetul care-ţi fulgeră pe buze şi în adâncul ochilor.” Deşi gloata urla ca un şacal, am recunoscut vocea–o mai auzisem cu veacuri în urmă. De bucurie, am luat-o la goană, lăsându-mi acolo umbra, pradă mulţimii dezlănţuite, care ameninţa să rupă porţile. Dincolo de ora 12, umbra mi-a sărit în spate, îndemnându-mă: aleargă spre vest, n-ai cum să mă mai pierzi! Nu m-am oprit decât în uşa bisericii Sfântului Petru din Roma, strigând: Eructavit cor meum! Şi am căzut în genunchi, mulţumind Domnului că nu sunt singur…Peste un an, visul a devenit realitate: comunismul–regim de tristă amintire, căzuse.