Am fost odată Nori şi Soarelui cântam.

Am fost odată bărci şi Norii îi plimbam.

Am fost odată Cer. În ape mă scăldam.

Am fost odată Vânt. Doar munţilor vorbeam.

 

Am fost odat-o Stea căzuta pe Pămant.

Am fost odată ochi şi-acuma Stele sunt.

Am fost odată Fulger şi-n noapte vieţuiam.

Acum sunt zi şi iată, doar Tunetu-l mai am.

 

Am fost odată doi. Pe Nori noi ne plimbam.

Acum o Luna sunt şi Aer nu mai am.

Am fost odată aripi. Cu florile dansam.

Acum sunt o petală. Şi bat din geam in geam.

 

Am fost odată Zeu. Pe toate le vedeam.

Acum sunt un Pamânt. Şi trec din neam în neam.

Am fost odată gând. Şi-acuma sunt cuvânt.

Curând voi fi un vis. Curând voi fi mormânt.

 

Am fost odată vers. Şi-acum in versuri cânt.

Am fost candva copil. Şi-acuma nu mai sunt.

Am fost odată urs. Şi ramuri printr-un geam.

Am fost odată umbră. Şi stelele umbream.

 

Acum sunt doar un simţ. Şi sunet nu mai am.

Curând voi fi iar gând. Curând voi fi un neam.

Pe Nori  eu voi păşi şi de-oi fi iar Pământ,

Cu stele voi strivi mormânt după mormânt.

 

Am fost odat-un Soare. Lumină mă numeam.

Am fost odat-un Foc si Viată mă simţeam.

Curând voi fi Planetă si Ger mă voi numi.

Curând voi fi eu zborul întunecatelor stihii.

 

Curând voi fi chiar Eu şi peste urma mea

Călca-voi cu suflări in pulbere de Stea.

Şi din himera Vieţii voi naşte nemurirea.

Căci Eu sunt Tot si Totul e Eu în forma sa.

de Gabriela Fotea