Fantasticul face parte din viaţa noastră. Este raza de lumină care ne dă speranţă în ziua ce urmează. Fantastecul ne ajută să evadam din realitatea crudă a prezentului. Călătoria durează doar o clipă, sau ceva mai mult… în principiu nu importă.

Important este faptul că fantasticul e doctina universală. Orice rană lăsată în sufleţelul nostru poate fi vindecată, doar evadînd din realitate…şi ce dacă evadăm numai pe o clipă. Dar cît de mult semnifică acea clipă. O clipă trăită cu toate fibrele sufletului în lumea fantasticului, semnifică cu mult mai mult decît ne poate permite raţiunea să ne imaginăm.

Fantasticul este o lume unde poţi evada … oricînd. Lumea unde totul e aşa cum îţi doreşti. Cît de bine ar fi ca lumea reală să se intersecteze mai des cu lumea fantasicului. Oamenii nu ar avea probleme, nu ar exista nedreptatea, boli şi alte lucruri ce fac umbră asupra vieţii noastre.

Fantasticul întruneşte în dimensiunile sale infinite atît realitatea prezentă cît şi trecutul şi viitorul ce rămîn o taină, cu amintiri ce sunt un puzle din care se formează prezentul … nu poate exista un prezent, fără un trecut … orice amintire, plăcută sau mai puţin plăcută e o nuanţă a tabloul vieţii… nu ne putem lipsi de ele.

Mulţi oameni pentru a primi plăcere şi a simula unele emoţii, care sunt de scurtă durată şi chiar cu consecinţe, recurg la diferite mijloace. Dar de ce nimeni nu toreşte să evadeze în lumea fantasticului, să se regăsească, să restabilească echilibrul sufletelului său. Doar e atît de imporant să te simţi înplinit, să fii fericit.

Realităţii de azi nu-i ajunge acea particică ce se numeşte „fantastic”, ceea ce iar da nuaţe de roz.

Fantasticul nu este din sfera imposibilului, este parte componetă a fiecăruia. Fantasticul înşiră pe paginile vieţii, notele pline de sentimente. Notele care ne face să vibreze strunele sufleţelului, în ritmul unei realităţi  mai bune, ne exagerate.

Fantasticul se caracterizează prin apariţia subtilă a unui element misterios, inexplicabil, care perturbă ordinea firească a realităţii.

Fantasticul exploarează spaţiul lăuntric, el este legat de imaginaţie şi exprimă eşirea din automatismul zilnic, abandonarea rutinei, “vis real”. Se stabilesc astfel relaţii între normal şi supra-normal.

Este un drog în oceanul problemilor…

Timpul este ireversibil, de ce nu ne-am folosi de orice ocaţie pentru a deveni mai fericiţi. Fericirea e în noi, în felul de afi, şi capacitatea de a visa. Nu va-ţi întrebat, de ce copiii sunt atît de fericiţi? … de oarece ei cred şi traiesc într-o realitate fantastică.

Seminţa fantasticului, pusă în sufleţelul nostru încă din copilarie trebuie să încolţească, ea are nevoie doar de încredere ca să prindă rădăcini în inimioara noastră.

Încercînd să visăm noi devenim fericiţi … şi numai un om fericit, poate să facă lumea din jurul sau mai bună.

Fantasticul face parte din viaţa noastră …