Elefănţelul buclucaş
– Cine locuieşte aici ?
– Un uriaş printre pitici
Un uriaş cu capul mare
Care cere de mâncare.
– Ce tot cere ? Ce tot cere ?
Cu nevoi de ce avere ?
– Sunt nevoi în mintea sa,
Păi … da nu ştie ce vrea !
Când se mişcă nu rezistă,
Dacă-i soare-i-la plimbare,
Iar de-i zici că-i o morişcă,
Fuge tare !
– Când vorbeşte, cum grăieşte?
El ce limbă foloseşte ?
– Când vorbeşte chibzuieşte
Ca un cleşte.
– Dar … se joacă, cum se joacă …
Stă cu dinţii-n floare-albastră ?
Suflă-n foc şi cerne lacrimi
Pe fereastră ?
– Când se joacă,
Inima… iute suflă,
Uite-aşa !
Şi atunci a lui avere,
Se transformă în putere,
Ce cu dragoste îţi cere
Taina ta.
– Dar ce vrajă îl goneşte ?
Cu ce leac se-ntinereşte,
În ce patrie trăieşte
Mintea sa?
– Mintea sa e-o întâmplare,
O figură de mirare,
Ca omida în schimbare-i
Vraja sa !
Un uriaş printre cei mici,
Un uriaş cu colţii brici,
Un uriaş cu suflet tare,
De arici !
de Ramona Purza