Elefănţelul buclucaş

   – Cine locuieşte aici ?

– Un uriaş printre pitici

Un uriaş cu capul mare

Care cere de mâncare.

 

– Ce tot cere ? Ce tot cere ?

Cu nevoi de ce avere ?

– Sunt nevoi în mintea sa,

Păi …  da nu ştie ce vrea !

 

Când se mişcă nu rezistă,

Dacă-i soare-i-la plimbare,

Iar de-i zici că-i o morişcă,

Fuge tare !

 

– Când vorbeşte, cum grăieşte?

El ce limbă foloseşte ?

– Când vorbeşte chibzuieşte

Ca un cleşte.

 

– Dar … se joacă, cum se joacă …

Stă cu dinţii-n floare-albastră ?

Suflă-n foc şi  cerne lacrimi

Pe fereastră ?

 

– Când se joacă,

Inima… iute suflă,
Uite-aşa !

Şi atunci a lui avere,

Se transformă în putere,

Ce cu dragoste îţi cere

Taina ta.

 

– Dar ce vrajă îl goneşte ?

Cu ce leac se-ntinereşte,

În ce patrie trăieşte

Mintea sa?

 

– Mintea sa e-o întâmplare,

O figură de mirare,

Ca omida în schimbare-i

Vraja sa !

 

Un uriaş printre cei mici,

Un uriaş cu colţii brici,

Un uriaş cu suflet tare,

De arici !

de Ramona Purza