Cu brațe dezgolite de-o negură întunecată

Două lumini îi străluceau adânc în ochii de vinil.

Călca pe cioburi sparte, zdrobite de destin,

Cu chip de-o frumusețe împrumutată.

 

În zborul său necontenit, se-oprește

Privind la un imberb tânăr.

Inima de sticlă pe loc I se crapă

De-o lumină pură, sufocantă.

 

Se-așază alături și începe să-l dezmierde

Ca un războinic întors de la chingă.

Cu șoapte suave din gura cea plină

Ce pe buze tinere se pierde.

 

 

Îmbătat de amor o privește avid.

Și-I soarbe tristețea din ochii himerici

În timp ce noaptea piere, el știe

C-a fost ultima lui noapte de iubire.

  de  Nițu Ana Maria