Ego de Eduard Zalle

În lumea viselor agreste

Te mai visez un scarabeu

Și teamă pentru tine-mi este,

Dar am uitat cine sunt eu.

 

Mi se întâmplă câteodată

Să pic din ceruri la pământ

Și lacrimi pentru mine, iată,

Mai varsă ochii tăi plângând.

 

Iar peste tot mă poartă gândul

Când rătăcești până la nori,

O aripă îmi smulge vântul

Și-mi rupe visul de cu zori.

 

O umbră, vai, nepământeană

Mă bântuie la asfințit

Și-aud strigoiul ce te cheamă

Cu glasul spart și răgușit.

 

În lumea viselor vetuste

Te mai visez un arlechin

Și gura mea ar vrea să guste

Din vechi clondirul cu venin.

 

Ba, chiar îl bea pe îndelete

Și mă transform în scarabeu,

Aș vrea otrava să mă-mbete,

Să uit cu totul cine-s eu.

 

Îmi zboară peste zări cocorii

Și nu aud când tu mă chemi,

Și trec prin mine călătorii,

Ai altor lumi și-ai altor vremi.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.9/10 (8 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +4 (from 6 votes)
Ego de Eduard Zalle, 8.9 out of 10 based on 8 ratings