În mlaştini puturoase şi acre ară morţii

În mlaştini puturoase şi acre ară morţii
Cu minutare lucii meşteşugite-n pluguri
Tresaltă caraghioase lăcustele sub juguri
Şi-njură birjăreşte nefericirea sorţii.
Răstoarnă-n brazde late cât mugurul de seară
Cernoziomuri mute de împliniri oloage
Nacele de baloane, suspine, monoloage,
Popor de râme groase, seminţe de secară,
Monocluri fără iris înfipte-n suveniruri
De vieţi închiriate cu ora, cu nevoia,
Etuiuri-copârşee din arbori de sequoia,
Umbrele, policandre sau zaţuri de la chinuri,
Catarge fără pânze, puţinuri de corăbii,
Dureri hermafrodite şi-amarnic egolatre
Crescute-n matinee prin circuri, bâlciuri, teatre,
Privighetori ascunse în zăngănit de săbii.
Răstoarnă-n brazde luturi şi lespezi de argile,
Cravaşe nechezânde după jochei de greieri,
Femururi albicioase sau ţeste fără creieri,
Speranţe maladive din ere, nu şi zile,
Abace, cronometre, clepsidre, telescoape,
Coroane fără rege, tiare, măşti de claun,
Bolnave de artrită picioare lungi de scaun
Cioplite-n lemn de cedru prin constelaţii şchioape.
Răzbat din brazde aburi de conştiinţe macre
Gemânde în erate mai îndelungi ca viaţa
Nadiruri, morţi pribege, măturătoare-n piaţa
În care pe tarabe se vând nămoluri acre…

De Mihail Soare