Doamne, atâtea pete pe-un singur suflet !
cum nici șerpii nu au.
îmbătrânește limba fără cuvinte
tăcerea să-mi fie, oare, salvarea mea ?
n-au culmile scări și destinul lui Manole,
peste tot, doar, aripi false, frânte
unită-i inima cu gândul
adevărul cu-așteptarea
mâinile-n rugă înverzesc
Pământul Sfânt
răscumpărarea nopților în cântec de Prohod
cuvântul care îmi vestește
Învierea mea .

 

De Iordache Diana Ionela