Ce scrie mielul pe ogor,dis de dimineaṭă,
În scurtul zbor cutezător al copitelor din faṭă?
Purtat spre lumi nebănuite, copita il inşeală;
Al lui instinct premergător de mamă il separă!
În braṭe noi,mult prea străine,se zbate in surdină,
Dar ce-a scris mielul pe ogor,rămâne o enigmă.

Tristă lumea ta reală, cea ascunsă de mistere;
Doar ce-a scris mielul pe ogor e cheia pentru ele!
Tu vestit cioban,in ulcica atârna mielul,
Când i-ai sfârtecat carnea,i-ai simṭit misterul?
Se vor risipi lumi si creatori de stele,
Doar ce-a scris mielul pe ogor va dăinui sub ele!

Cuṭitul tău,cel sclipitor,viaṭa lui o curmă;
Şi ce-a scris mielul pe ogor,te va bloca in urmă!
Spre infinit,iṭi vei schimba vieṭi de mucegai;
Doar ce-a scris mielul pe ogor,e sursa către rai!
Frumoasa mea tristă,fiinṭă de lumină,
Ce-ai scris mielule pe ogor,de-ntreaga lume doar suspină?

Cu fluturi in stomac,eu am să plec,Si moartea imi va fi iar mumă,
Cu aripi de petale in zbor perfect;
Te las ciobanule in urmă!
În scurtul zbor cutezător ,al copitelor din faṭă,
Am scris că sunt fiu,şi zbor către o nouă viaṭă!

 

De  Marandici Bogdan Mihail