Pe fiecare filă a cărţii vieţii mele
ce începe cu „a fost odată”,
sunt cuvinte înţelese doar de mine,
sunt cuvinte risipite la întâmplare,
sunt cuvinte presărate cu zgârcenie,
sunt cuvinte fără litere şi fără sens.
Poveste continuă cu „şi tot atât de greu mereu”,
cuvintele încep să curgă, se topesc,
cerneala refuză să fie martor,
nu-i puternică şi nici utilă,
cuvintele nu mai spun bine a mea tragedie.
Sfârşitul nu e, se aşteaptă scris şi el.

De Menai Vasilica Olguta