Când pleacă zăpada – în aer, în tină –,

chiar dacă frigul se mai menţine,

erupe viaţa şi starea de bine.

…O buburuză prinsă-n noroi

şi îngheţată până la os

se zbate pierdută în mâlul cleios,

încă de miercuri (azi este joi);

viaţa-i e devenită calvar –

orice ar face, e în zadar.

…Din aripi şi din picioare a dat,

dar mai tare s-a înglodat!

„Ei, tu, care vii înspre mine,

şi se-adreseaz-o gâză pripită:

şi eu cred că-n jur e atât de frumos…!

dar lasă-ţi pe-o clipă privirea în jos –

îmi este frică să mor strivită;

întinde-mi nuiaua ce-ţi stă la-ndemână

şi… astă punte negeluită

mă va lansa în ziua de mâine!…”

De Elena Vizir