Uneori, îmi fac viaţa complicată. Uit să disting bunele maniere şi limbajul neadecvat. Nu am îndemânare foarte mare de atenţie ; mintea mea reacţionează  cu o singură secundă după întâmplare : de ce? cum?poftim? de ce ai făcut asta? Nu era mai bine ? etc.

Îţi simţi vinovăţia cum simt eu când faci fapte deosebite sau ai descoperit ceva de neînţeles : de ce nu ai făcut altfel ? de ce nu ai împărtăşit ? etc.

Dar , trebuie să recunoaştem, cea mai grea estev învăţătura . Este punctul minuscul care urmează să se întindă în mintea ta şi a celorlalţi. Acest punct minuscul nu are slăbiciune : te chinuie, te foţează, se măreşte zi de zi şi îţi încarcă totul. Totul!  Forţele fizice şi psihice ale unui copil nu o suportă, deşi e necesar.

Neuronii se obişnuiesc cu o activitate  şi greu îi dezmeticeşti. Dacă în primi ani te joci, joaca nu mai iese toată viaţa. Dacă înveţi, învăţătura nu mai iese. Există un echilibru, care poate fi tulburat în momente de oboseală: Nu! Of! Doamne!

Acest echilibru e format din bine şi haos.

Binele reprezintă starea de spirit unde se declanşează  în conştient o stare de viaţă foarte bună, însă individual, fără un pic de distracţie sau fără nimeni.

Haosul reprezintă o stare de joacă, dar aceasta poate duce la distrugere fără învăţătură.

Care este scăparea? Actoria.

Actoria, drama, te transmite în altcineva, un personaj redus, inexistent, depinde, de care îţi place.

De asta am să mă fac actor ! Viața este scena, iar eu sunt un actor care am de interpretat un rol. O regulă importantă este să joci viața cum îți place și să găsești rolul care ți se potrivește!

De BINIG Alexandru