Copilăria infinită

Mereu îmi voi aduce aminte cu drag
De poznele pe care le făceam,
De verile pe care le pierdeam sub fag,
De florile pe care le mângâiam.

Copilăria pe care n-o voi uita
O voi păstra mereu în inima mea.
Gustul dulce mi-l aduce,
Mintea mi-o seduce !

În Universul copilăriei mele
Se adună cele bune şi rele.
Mama, ca o zână cu chipul ei blând,
Mă alină cu-n bun gând.

Cele rele în faţa ei pier,
Şi-o speranţă apare pe cer.
Mama e îngerul meu păzitor
Ce-mi călăuzeşte paşii spre viitor.

Copilăria vreau s-o păstrez nepătată,
Ca pe-o clipă fermecată,
Ce-mi va îmblânzi sufletul
Şi pe faţă îmi va răsări zâmbetul.

În copilăria mea erau zâne şi zmei,
Şi prin poveşti alergam după ei.
Paradisul copilariei e fermecator,
În suflet el rămâne nepieritor.

De CANURĂ Georgia