Grigore închise registrul de socoteli , se ridică încet de la masă ,ridică draperia şi privi lung strada pustie…

Elvira şi Grigore formează unul dintre acele cupluri cu o viaţă urâţită de meschinărie ,sărăcită de cele mai mici bucurii.30 de ani înecaţi în inevitabila rutină,frustrări ,nervi,furii înăbuşite.Pare totuşi ,în mod straniu, că tocmai toate acestea îi ţine legaţi.

La început,în perioada dinaintea căsătoriei, Elvira nu a perceput zgârcenia lui Grigore ca pe un defect.Dimpotrivă,pe atunci gândea că această particularitate de caracter a viitorului soţ avea să-i ducă departe ,să aibă tot ce le trebuie,chiar să ajungă bogaţi cândva.Visa la ziua în care poşetele ieftine din muşama vor fi înlocuite cu genţi elegante ,din piele ,iar tergalul din cele două.trei fuste cu casaua sau casmirul.Plimbări lungi în Copou,câteva invitaţii la un ecler şi un suc , 2-3 filme , i-au condus la altar.

În primii ani de căsătorie Emilia s-a arătat chiar fascinată de “soluţiile” lui Grigore ,soluţii care să le permită să agonisească tot mai mult.Aşa că Grigore a învăţat-o cum dintr-un pui se poate mânca o săptămână:,,Draga mea,dintr-un pui nu faci aşa simplu,o friptură,îl pui la cuptor şi gata,a doua zi nu mai ai nimic,,. Meticulos a învăţat-o cum să-l porţioneze,să-l pună la fiert,zeama rezultată s-o împartă în două ,jumătate pentru supică şi jumătate pentru un borşuc.Şi astea se mai puteu lungi cu zeama în care au fiert cartofii pentru piure.Cum carnea fiartă se împarte la rândul ei:din pulpe se face friptură,din piept şniţele,iar din celelate părţi,un ostropel.A învăţat-o tehnica meniului fix pe zile ,numită de ei în glumă ,după titlul unui film la modă ‘’Dacă e marţi,e Belgia”.Această tehnică simplifica mult dilema constituirii uniu meniu şi conducea şi la economii.Aşa că la ei ,dacă era marţi ,era bors,miercuri iahnie,samd.

Cum se spune,Grigore ,,avea o vorbă,,.Ori de cîte ori Elvira încerca să mai îmbunătăţească meniul zilnic,Grigore rostea cu un ton plin de înţelepciune “Draga mea ,toţi vor să fie bogaţi,dar cei mai mulţi greşesc trăind ca şi cum au şi ajuns”.

Astfel,o situaţie pe care la început Elvira o percepuse cumva  ca motivantă , mai apoi ,nu uşor de  suportat ,dar trecătoare, tindea să devină o permanenţă.Chinuitoare.Aşa că puiul la rotisor a devenit pentru ea un fel de simbol al prosperităţii,un semnal ,că ,în fine “îţi poţi permite”.

Agonisind cu asiduitate ,în ’90 aveau cam tot ce le trebuie la standardele de atunci: deveniseră proprietarii apartamentului primit întreprindere şi  mobilat cu banii de la nuntă  .Au mai făcut câte un CAR.Au avut şi noroc:Pe unul dintre cecurile de 5000 au câştigat şi o DACIA.Stăteau bine.Atunci,deodată,aspiraţiile Grigore au crescut şi a început să i se pară îndoielniă posibilitatea de a se “îmbogăţi” numai din salariu.Şi au început drumurile în Polonia.Vodkă,ham-uri,pateuri de ficat,cuverturi,pături ,cămăşi ,chiar şi dalmaţieni.Căţei dalmaţieni.Auzise că se dau bine.

O dată,cu un prieten a mers chiar şi în Thailanda.Tot pentru comerţ.De acolo a venit cu trei baloţi de “piersică”,o mătase la modă în acea vreme.Nu a putut să o vândă,aşa că încă şi acum Elvira îşi mai coase tăind din balot câte o bluză sau fustă.A făcut din ea chiar şi feţe de masa  şi draperii.

Toţi bănuţii erau economisiţi.Atunci s-au înteţit şi înregistrările .Cele din Registrul de socoteli. Am uitat să vă spun că încă de la începutul căsătoriei Grigore înregistrează cu stricteţe veniturile şi cheltuielile familiei.Registrul de socoteli are rubrici clare: Venituri ,înscrise în două coloane , fiecare purtând numele lor : Grigore şi Elvira . Cheltuielile sunt organizate în mai multe rubrici:mâncare,facturi,cosmetice şi produse de curăţenie,îmbrăcăminte,bunuri de uz casnic,etc.iar,în final o rubrică intitulată INUTILE-NOCIVE(a se citi inutile şi,sau nocive). Dacă la început aici erau înscrise doar ţigările şi alcoolul,pe măsură ce  timpul trecea,sortimentele înregistrate au sporit:o serie de produse cosmetice au devenit dintr-o dată  inutile,de pildă vopseaua de păr a Elvirei(Arăţi mult mai bine naturală.Eşti o doamnă,draga mea,nu damă de companie;),apa minerală(E bună şi apa plată de la robinet)  şi tot aşa ,altele,mereu altele se adăugau.O ploaie de argumente cărora Elvira pur şi simplu nu le poate ţine piept.Toate se încheie cu invocarea propriilor sacrificii,de îţi vine chiar să crezi că pentru el nimic  nu contează decat fericirea nevestei.

Cu o plăcere greu de imaginat , la sfârşitul fiecărei luni , Grigore analizează datele .Statistici .Grafice .Media zilnică a cheltuielilor .Pe categorii .Cu mâncarea(Vezi?În luna aprilie media a fost mai mare.Tortul de ziua ta…).Grigore îţi poate spune oricînd cu exactitate cât “îl costă” Elvira,cât s-a cheltuit pentru x,y .

Elvira , cum am spus , se arăta împăcată cu acest mod de viaţă : fără vacanţe ,aniversări,vizite şi musafiri.Fără cadouri.Fără inutilităţi. Încă mai nutrea  speranţa că va veni o zi cănd se vor bucura de banii stranşi cu atăta sărguinţă.Absorbită de cursul monoton,mecanic al treburilor de zi cu zi, nici nu a băgat de seamă cum ,pe măsură ce timpul trecea,tristeţea ei s-a transformat în furie,iar furia în ură.Începuse să se întrebe din ce în ce mai des cum de izbutise Grigore s-o transforme pe fata veselă ,plină de viaţă în femeia tristă,lipsită de speranţă ,golită de dorinţi, de acum.

Şi tocmai acum cănd totul i se înfăţişa atât de trist şi apăsător ,cănd părea că povara unei vieţi atât de anoste îi încovoaie umerii se întămplă un lucru mărunt ,aparent lipsit de importanţă.O întămplare care o umplu pe Elvira de o uriaşă forţă îndărătnică care o determină să se revolte în sfârşit după atâţia ani.Se strică televizorul , unica plăcere a Elvirei.Seară de seară ,privea cu ochii lipiţi de ecran la telenovelele mexicane care spuneau poveşti la care ei îi plăcea să viseze:actorii erau frumoşi,în ciuda tuturor opreliştilor ce stăteu în faţa eroilor se terminau cu happy and Grigore nu avea timp pentru aşa ceva.Aşa hotărâse el.Să fie foarte ocupat.Cănd îl rugă să cheme pe cineva să repare televizorul Grigore îi sugeră că ar fi mai bine ca măcar pentru o perioadă să renunţe la el.Aşa ar economisi şi la curentul electric şi la abonamentul la cablu… Elvira înţelese .Avea de gând să treacă televizorul  la rubrica inutile.E drept nu pentru totdeauna ,dar chiar şi aşa ,Elvirei I se păru inacceptabil.

Cu privirea lipită de privirea lui ,Elvira izbucni în prima şi unica revoltă împotriva vieţii ei mărunte,lipsită de bucurii şi perpective.Vocea ei adâncă,uscată tremura,dar ea şi-o transformă într-un plesnet,vorbele ei repezindu-se la el ca o lovitură de bici.Atâta patimă în căutătura lucioasă ,ca şi în glas ,şi nervozitatea degetelor:

–         Nu,asta nu.Nemernicule,Mi-ai mâncat zilele.

Se lăsă tăcerea.Pe faţa amândurora se citea consternarea :ea era mirată de propriile-i cuvinte care îi păreau străine , ca şi cum nu i-ar aparţine. El pentru că nu înţelegea.Cu privirea înceţoşată de obtuzitate mai degrabă ,decât tristeţe, bâigui aproape în şoaptă:

–         Elvira,dar noi avem o căsnicie fericită.Tu mă înţelegi.O fac doar pentru binele nostru.

Şi  dacă l-ai fi auzit chiar îţi venea să crezi că pentru el nimic alceva nu contează decât fericirea nevestei.Grigore renunţă la ideea cu televizorul ,îl duse la reparat şi viaţa lor reintră pe făgaşul normal.În fond,am văzut pe alţii mult mai răi,îşi spuse Emilia bucurându-se de unica ei victorie..

Acum .în ceas de noapte,Grigore închise registrul de socoteli , se ridică încet de la masă ,ridică draperia şi privi lung strada pustie . E bine,e bine…

De Elena Oanea