Scara

Pentru Eugen viaţa este o scară pe care,în mod obligatoriu,trebuie numai să urci .Nici un pas înapoi .Cu opriri ,icnete,încordări, poticniri, eforturi , compromisuri.Să priveşti numai în sus şi să ajungi acolo.

Nu i-a fost uşor.Mijlociul dintr-o familie cu trei copii ,dintr-un sat la peste 30 km distanţă de cel mai apropiat oraş, ,,a muncit din greu”,cum îi place să spună.E drept, a fost susţinut şi de părinţi..Ai lui au hotărât încă de la bun început că  dintre toţi copiii , Eugen era cel mai deştept , aşa că va învăţa carte , va ajunge domn , va fi mîndria lor.

Şi iată-l acum ajuns în pragul unei mari realizări .Urmează să fie desemnat candidat la camera deputaţilor .Având în vedere că este în  partidul  ‘’ corect’’ are şanse mari.. Ce şi-ar mai fi putut dori mai mult de atât ?  Parcă pur şi simplu viitorul ascultase de el .Bucuria lui este atât de mare încât ar striga – o lumii întregi. El , Eugen a lui Ilie a a lui Cotan …Cine s-ar fi gândit ? Tot mai des meditează la  ,, drumul devenirii lui”. Întâmplări , borne ale unui traseu , obsedant ascendent .

Copilăria a cam dat-o uitării.Oricum,el n- a bătut mingea pe toloaca satului,n-a jucat nici ţurca ,nici lapte gros.Foarter serios , în puţinele fotografii din acea vreme el apărea mereu încruntat ca şi când ar avea o mare supărare.Invariabil,îmbrăcat în haine de sărbătoare se holba la aparatul fotografului cu ochii larg deschişi.De ce fotograful îi spunea să zâmbească de ce era mai încruntat.Deşi atât de cuminte,serios şi disciplinat  trăit ,totuşi, o întâmplare aproape extraordinară,nu în sine,ci pentru că a fost a lui. Şi acum îşi aminteşte  de suferinţa enormă din ziua aceea din clasa a patra  în care i-au luat cravata de pionier pentru că împreună cu un coleg au mâncat prea multe vişine îmbibate cu alcool , din damingeana  bunicii. Erau dulci şi bune.Mai întâi li s-a făcut cald şi bine.Apoi rău şi tot mai rău.Au lipsit de la şcoală,părinţii colegului au făcut scandal ….Se mai vede şi acum cum privea lung,de după colţul şcolii ,careul de pionieri,,,Pentru gloria partidului şi înflorirea patriei socialiste-Pentru propăşirea patriei şi a Partidului Comunist Român-Tot înainte!”. A suferit chinurile umilinţei în faţa lor, mila pentru propria persoană i-a inundat sufletul .,,   Ta ra ta ta…goarnele au sunat…”.Nu,el fusese toboşar…

Dar a trecut.Fiind un elev silitor şi cuminte , după două săptămâni şi-a primit cravata din nou.De atunci a fost mult mai prudent şi oarecum ,s-a însingurat.Îi plăcea singurătatea.Îl făcea să se simtă cumva important , altfel decît colegii ,care de fapt,îşi trăiau în mod  firesc coplilăria. Întotdeauna singur,îşi lua cu el cărţi şi buchisea în iarbă .Ştia că aşa e bine.,,Ştiu exact ce am de făcut!”  o vorbă pe care o are şi acum.

Multă vreme a evitat şi fetele.I -ar fi ocupat timpul în mod inutil .Avea treburi mai importante.De altfel poveştirile băieţilor de la şcoală şi mai apoi de la facultate îi păreau născocite

După cum povesteau ei până şi celor mai cuminţi fete li se muiau picioarele sub privirile lor de cuceritori.

A avut  noroc cu Geta.A cunoscut-o în facultateEra în vacanţa din anul III spre anul IV.Geta ,studentă la chimie industrială,era în tabără la Costrineşti.Într-una din nzile era pe terasa Tineretului din  o prietenă.Miezul zilei.Căldură mare…. Deodată şi-a făcut apariţia un ,,ciudat’’, în costum negru,cămaşă ,cravată,ochelari de soare şi geantă diplomat. Toate privirile s-au întors către el.Era absolut ridicol,şi evident, el nu ştia asta .Eugen,căci el era,meregea ţanţoş,sigur pe el.Siguranţa i-o dădeau ţinuta  şi funcţia. Era şef de tabără.Cu o îndrăzneală pe care nu şi-a explicat-o niciodată s-a îndreptat spre masa unde stăteau     cele două      fete , deşi mai erau o mulţime de mese libere.Au intrat în vorbă ,două trei întâlniri la Obelisc , un dans la Ring…S-au regăsit la Iaşi, după începerea anului unuiversitar. Preocupat să facă lucruri mari , care să-i confere vieţii o semnificţie glorioasă,Eugen nu avea timp de dulcegării.Chiar şi filmele romantice,de dragoste,muzicale îl enervau.Pierdere de timp,,,O prostie şi o melodie”decreta el.Un buchet de garoafe, o ciocolată Kandia,o plimbare în Copou şi, la 6 luni de la prima întâlnire ,erau căsătoriţi.Eugen era satisfăcut.A bifat – o şi pe asta. Şi Geta era mulţumită.În definitiv Eugen se gândea la carieră,iar că era ambiţios nu-i displăcea. Apoi , căsătorită fiind,pe media lui ,corectată în sens pozitiv datorită activităţii lui  „  politico sociale” intra la prioritatea de repartiţie…Numai avantaje.

Cam atât cu dragostea.Până acum.

Revoluţia l-a găsit secretar de partid la o mare uzină de piese de schimb.La defilările de 23 August avusese chiar loc în tribună, categoria C. Cu toate astea ,după 1990 nu i-a fost deloc greu să înlocuiască vorbe precum noua ordine economică inbternaţională cu globalizarea şi integrarea europeană,societatea socialistă multilateral dezvoltată cu economia de piaţă,şi aşa mai departe.Îşi aminteşte cu oarecare jenă de ziua cînd a fost primit în partidul comunist.Inginer stagiar,cu dosar bun.Şi totuşi nu a fost uşor.Înghesuiala era mare.A avut nevoie chiar de pile.Noroc cu secretara de partid de la judeţeană .Era din acelaţi sat cu el care şi a pus o vorbă bună , acolo unde trebuie.Nu l-a costat prea mul,un pachet de cafea adevărată,un cartuş de BT,cam atât.Erau mai mulţi pe loc,ca la admitere la facultate,iar în partid se primea un număr limitat de ,,intelectuali’’ .Şi alţii se vede că aveau pile  aşa că s-a găst cineva să-i mai pună câte o piedică. De pildă ,la examinarea cunoştinţelor politice în organizaţia de bază, pe lăngă întrebările standard din congresele Partidului comunist , contabilul şef,un beţiv şi un  mediocru , dar vechi membru de partid l-a întrebat ce este irenologia.Nu a ştiut şi nu ştie nici acum. Dar nici contabilul şef nu le-a spus. Oricum,a trecut . A fost mândru ca de o realizare absolute fericită de care mai apoi , după 1990 , nu ştia cum să se descotorosească.

Aşa cum şi-a obţinut calitatea de membru al PCR ,aşa şi-a obţinut şi funcţia de preţedinte judeţean al partidului la putere.Sigur,de data aceasta nu au fost de ajuns un pachet de cafea şi un cartuş de ţigări..I-a ieşit şi asta. De aici şi până la candidature la camera deputaţilor nu a mai fost decât un pas.

Geta era extrem de fericită.Practic ea îşi trăia bucuriile prin realizările lui  Eugen.Acum făcea parte din lumea bună .Fusese crescută după principiul că , în fond , o femeie trebuie să fie mai ales soţie şi mamă.Îi plăcea şi era mulţumită chiar dacă soţul ei o mai reducea prin sâsâituri,la tăcere atunci când îndrăznea să-şi mai exprime şi ea vreo părere  .

Şi totuşi, iată cum dintr-o întâmplare nefericită ,banală tot visul lui Eugen s-a năruit.Şi-a pierdut telefonul.Sigur,l-a şi găsit cineva.Şi l-a dat unui colţos ziarist local.Pe cartela SIM apărea dovada evidentă a ‘’imoralităţii’,mesaje primite şi trimise.’’Cald,bine,eu ,tu…Te iubesc…’’,,Urcă ,găseşti uşa deschisă….”Şi tot aşa , amor adolescentin.Evident,că au fost publicate în presă. În fond nu era atât de grav , dar s-a scris atât de mult,subiectul s-a umflat atât de  tare încât duşmanilor din propriul partid nu le-a fost prea greu să reu;ească scoaterea lui din cursa electorată.:I a fost scos  de pe liste.Eugen a trăit din nou acel sentiment de mult uitat când i-au luat cravata şi privind lung de după colţul şcolii mersul ţanţoş al toboşarilor şi trompetiţilor ]I r[suna ]n urechi  ‘’Tot înainte…”

Dar ce a mai suferit Geta!!!A ajunge pe locul doi în raport cu altă femeia era deja destul de rău,dar a şi pierde şansa de a deveni ‘’doamna deputat” din pricina unui telefon nenorocit era insuportabil.Oare cum de nu a auzit nimic ,dată fiind eficienţa de netăgăduit a zvonurilor.Nici măcar nu a bănuit. L-a iertat şi au  mers mai departe .Împreună.O să mai fie alegeri.

De Elena Oanea