Passion Colors Everything

– Mami, imi poti da putin lanterna, te rog?
– Sigur dragul meu, dar ce vrei sa faci cu ea?
– Am putea sa il chemam pe Batman mami.
– Dar ce s-a intamplat dragul meu? am intrebat surprinsa si putin ingrijorata.
– Ar…..ar putea sa se duca sa il ajute pe tati si astfel s-ar intoarce mai repede…
– Puiule, dar tati e puternic nu are nevoie de Batman.
– Stiu mami, dar dureaza prea mult. Batman i-ar putea bate pe oamenii rai odata
pt.totdeauna si atunci nu ar mai fi nevoie ca tati sa plece, ar ramane aici cu noi.
Tu nu vrei asta?
L-am privit si am incercat sa zambesc. Ma lasase fara cuvinte. Eu nu am avut
incotro, mi-am asumat un risc si trebuia sa fiu tare. Mereu am incercat sa imi
stapanesc lacrimile in fata fiului meu…ce vina avea el? Dan era deja inrolat
in Fortele Aeriene cand ne-am cunoscut. Si de atunci imi impun sa nu ma las
afectata de lipsa lui frecventa.
– Ba da, scumpul meu, dar tati se va intoarce. Stii asta, nu?
– Tati mereu se intoarce la noi dar mi-as dori sa nu mai plece. vreau sa ma invete
sa pilotez avionul cu telecomanda…nu m-am mai atins de el de cand a plecat. El e
cel mai bun la avioane si vreau sa ma invete si pe mine.
Daca ar sti Dan cat ii seamana ar fi atat de mandru. Pe mine ma sperie acest
gand…stam uneori pe veranda, seara, si privim cerul. Vaneaza cu atata
agilitate fiecare miscare a luminitelor, cu micutii lui ochi de vultur, si
adesea ma intreaba daca tati se afla in vreunul din avioanele ce pertuba
armonia iluzorie a peisajului nocturn. “Intr-o zi voi ajunge si eu acolo sus
printre stele, asa ca tati.”
– Dar daca Batman nu ar mai pleca sa lupte, cine ar mai salva orasul?
– Batman trebuie sa lupte!
– Si tati la fel dragul meu.
Mie inca imi parea incredibil cate poate indura un om din pasiune. Sa
sacrifici tot ce iti este mai drag in numele pasiunii pentru ceea ce faci. Sa
alegi de bunavoie sa te supui unor reguli si valori cand restul lumii cauta
libertatea, sa pretuiesti fiinta umana dincolo de ideologii si credinte, sa
te depasesti pe tine insuti indiferent de cat iti este de greu si, cel mai
important, sa nu renunti niciodata. Sa te trezesti in fiecare dimineata cu
ochii incercanati dar fiind mandru de tine si de realizarile tale, stiind ca
daca ar fi sa intorci timpul ai face exact aceleasi lucruri. Eu am crescut
admirand astfel de oameni, care prin munca si forte proprii si-au implinit
visele, in special din pricina faptului ca mie mi-a lipsit cu desavarsire
aceasta latura. Sunt genul de persoana care a cautat sa afle motivele din
spatele acestor actiuni eroice. Avem nevoie de ei, pentru a mentine vii arta
si siguranta noastra, spiritul si trupul nostru. Indiferent de meseria pe
care o au trebuie sa le acordam recunostinta – soldati ratacind departe de
casa, imbalsamati de praf si sange, muzicieni cantandu-si povestea unor
straini, pompieri incununati de gloria luptei cu flacarile, pictori ce isi
materializeaza suferinta, medici care nu isi permit sa faca greseli – .
Pasiunea naste eroi, doar ca noi ii lasam sa moara. Le ridicam monumente de
piatra care sa ii planga caci noi tindem sa ii uitam.

de: Pintilie Monica