Între lege și păcat

Ai sădit în mine flori de lăcrămioare,
ghiocei și crini cu petale albe,
Mi-ai aprins cu dorul dulcele meu soare
mi-ai agățat în gîtu-mi firavele salbe.

Mi-ai tratat iubirea ca pe o icoană
m-ai sădit un pom, zi de zi uda-tu-m-ai
M-ai iubit la fel cum se iubește-o mamă
înflorit-am tandru ca mugurii în mai.

Lacrima mi-ai zmuls-o din privirea ștearsă
de pe pămînt în ceruri cu drag m-ai ridicat.
Să te părăsesc cerul nu mă lasă,
să nu te pot iubi este un păcat.