-1-

–          Ioano, tu crezi în spirite, dubluri pe altă lume sau pe astă lume?

–          Ce naiba vrei să zici? Ioana îl privi sictirită. Mereu vii acasă cu câte o idee dementă.

Nicu își aruncă hainele în dezordine prin cameră , pradă unei mari agitații. Ioana se pieptăna în fața oglinzii la fel de liniștită ca de obicei, era o femeie extrem de frumoasă, blondă ,cu,  ochii mari, albaștri, dar care nu spuneau nimic. Părea un manechin , care printr-o minune se mișcă și vorbește. Bărbatul ei nu era deloc ca ea, era urâțel, înalt, slab, foarte brun și plin de expresivitate , părea stăpânit de un neastâmpăr continuu. Avea tot timpul ceva senzațional de spus , de comentat,de analizat, iar calmul nevestei lui îl înnebunea.

–          Ioano , ești imposibilă! De ce naiba te-oi iubi atât de mult?

–          N-ai ce face…

–          Mă rog … Stai să-ți spun! Azi când am venit de la serviciu te-am văzut în stație la 336.

Femeia se întoarse spre el la fel de calmă ca și până atunci.

-LA 336? La ce oră?

– La 3..ce , ai uitat la ce oră ies de la muncă?

– N-aveai cum să mă vezi, la ora aia eram în clasă , cu copiii.

– Știu ,dragă, știu…Aia e , că erai tu, dar nu erai tu…

Ioana își scutură pletele lungi și bine pieptănate.

–          Nicule , nu știi ce vorbești.

–          Dragă, dacă-ți zic..

–          Ce-mi zici?

–          C-am văzut..

–           Ce-ai văzut?

–          Pe tine, dar nu erai tu.

–          Aiuritule, vorbește clar!

Nicu , acum în maiou și chiloți, se așeză pe marginea unui fotoliu și-și prinse capul în mâini.

–          Era o fată blondă și frumoasă ca tine, care arăta exact ca tine, dar nu erai tu.

–          Nicule , ești confuz…Cum ți-ai dat seama că nu eram eu dacă arăta exact ca mine? Hai să ne culcăm. Lasă prostiile…

Ioana se băgă în pat și se-ntinse ca o pisică, părea relaxată până-n vârful unghiilor, Nicu se enervă.

–          Așa ești tu, placidă. Eu mor și tu dormi..

–          Ce vrei să fac? Miting? Știi că nu-mi place agitația.

–          Da , mă, dar nu pot să cred…

–          Nicule , tu știi să vorbești?

–          Bineînțeles.

–          Atunci vorbește…

–          Măi, mamă, cum să-ți spun…Tu știi cum e stația aia …și azi a fost o zi de tot rahatul, așa că…dar

fata aia  avea aproape aceeași privire, m-a impresionat…numai hainele nu erau la fel

Ioana îl privi uimită.

–          Nicule , ești un scump! Ți-era dor de mine și ți s-a părut că mă vezi…Gata.. Hai să ne culcăm!

–          Dragă, ești simplistă!

–          Nicule ești ceva de speriat! Acum ce vrei să faci?

–          Spune-mi tu, că eu nu mai știu..

–          Eu zic să stai potolit și dacă o mai vezi du-te și întreab-o de vorbă.

–          De ce? Mai bine-i fac o poză.

–          Ești prost , doar n-o să umbli toată ziua cu aparatu de gât ca turiștii japonezi. Te duci o întrebi de vorbă și dacă tot ți se mai pare că seamănă cu mine o inviți acasă să ne compari.

–          Să știi că ești deșteaptă. Hai să ne culcăm!

     -2-

    Trecuseră două sau trei ore pe care ceasul de pe noptieră le înregistrase calm, tic-tac-ul lui fiind acompaniat de sforăitul lui Nicu și de răsuflarea calmă a Ioanei.

Deodată în camera tăcută și întunecoasă răsună un strigăt . Nicu începu să se zvârcolească bombănind înspăimântat:,, Cealaltă! Cealaltă!,,. Ioana se trezi, aprinse lumina și-l zgudui fără menajamente.

–          Nicule ,trezește-te, ai visat urât!

Nicu buimac, ud leoarcă de sudoare, o privea ciudat.

–          Ioano , tu ești?

Femeia începu să râdă.

–          Hai că ești tare! Dar cine vrei să fiu?

–          Cealaltă….mormăi Nicu aproape în transă. Ioana se strâmbă , întinse mâna și luă de pe

noptieră paharul cu apă pe care i-l dădu.

–          Ai visat, bea și culcă-te la loc!

Nicu bău și-n scurt timp sforăia iar, Ioana se întinse plictisită.

–          Prostul asta-mi  strică somnul, cine știe ce i s-a părut.

               -3-

    A doua zi , foarte de dimineață, Nicu sta de pază în stația lui 336, dar necunoscuta nu apărea. Era o zi urâtă , de toamnă și afară era aproape întuneric. Nicu era mai agitat ca niciodată, trebuia s-o vadă pe femeia aceea, trebuia să se asigure că i s-a părut și că visul din noaptea trecută nu înseamnă nimic. Stația era aproape în câmp , la marginea Bucureștiului , în fața ISCMTF-ului. De jur-împrejur  plutele se clătinau amenințătoare. Nicu încerca să se-mbărbăteze ,,Sunt un bou, mă las impresionat de un coșmar…da oricum vreau s-o văd, trebuie să mai apară.,,

Tremura și se fâțâia de colo-acolo. Pe strada surprinzător de bine asfaltată treceau din când în când camioane pline cu mărfuri, deși șoseaua era umedă, camioanele mergeau foarte repede profitând de faptul că nu erau gropi  și nici aglomerație.

Nicu tresări, în fața lui era EA…CEALATĂ…îi făcea semn s-o urmeze.

                   -4-

   Nae Veselie era cel mai îndrăgit șofer de la Autobaza 5, nu se supăra niciodată și era mereu gata să ajute. Transportul actual de fier forjat era al 20-lea din ultimele trei zile. Nimeni nu rezistase atât , dar de…Nae nu se supăra. Acum îl luase pe Trică cu el( Trică era un băietan de la atelier) ca să nu adoarmă și cântau amândoi în gura mare ,,O , viața mea!,, Când ajunse în apropierea ISCMTF-ului Nae acceleră ,știa că drumul era bun.

Brusc un bărbat îi apăru în față….frână  disperat. Trică era alb la față de frică și rămăsese sughițând ,,o….,,. Nu putu să-l evite. Coborâră din mașină îngroziți, omul însângerat abia mai răsufla. Nae îngrozit se apropie de el suficient să-l audă șoptind. ,,Cealaltă…,,

De Valentina Musat