Un vis frumos eu am trăit
Plutind pe ale vieţii ape…
Ce singură l-am făurit
Lăsându-mi sufletul s-adape
Tot ce-i frumos, curat şi sfânt
În astă viaţă trecătoare,
Urme de paşi pe-acest pământ
Şi veşnicie-n lumea viitoare.
E-adevărat că uneori
M-am scufundat în ape-nvolburate
Şi am simţit de-atâtea ori
Că aripile-mi sunt legate.
Cu anevoie… dar firesc
Mi-am ridicat spre cer privirea…
Şi-am înţeles că tot ce-i omenesc
Nu-ţi poate-aduce nemurirea.
De-atunci în visu-mi am trăit
Mereu între pământ şi cer,
Tot desluşind ce-a fost menit
Din cel divin, ceresc mister.
Nu-mi pasă că în jurul meu
Toţi stau la pândă să-nţeleagă
De ce nu sunt şi eu ca ei,
De ce nu fac ce face lumea-ntreagă.
Am visul meu…ce este viaţa mea
Şi-n tot ce fac e doar simplă trăire.
Iubesc tot ce-i frumos şi cine vrea,
La fel trăiască-n libertate şi iubire.
Toţi au aceeaşi şansă ca şi mine…
Să îşi trăiască visul cum voiesc,
Dar mai întâi să se întrebe-n sine
De ce spre cer ochii lor nu privesc?
Sunt destui oameni ca şi mine…
Dintotdeauna ei au fost.. şi vor mai fi,
Căci echilibrul lumii-l ţine
Cei ce spre cer, cu ochii vor privi.
Un vis e viaţa noastră-n astă lume,
Un vis frumos…sau un coşmar.
De noi depinde ce anume
Trăim, simţim şi ce primim în dar.
Eu am ales: un vis frumos trăiesc!
Deşi nu-i simplu şi nici la îndemână,
Dar mai presus de toate, îl iubesc.
Iubit fiind, un vis frumos o să rămână.

De de Elena Mihaila