În vis ne iubim străine,
îmi aduc aminte frâturi de vise pline de emoţii
dar în care-ţi lipsesc ochii, sunt închişi.
Şi-n vis imi ţi inima în pumn,
captivă ea, captivă eu…
Şi-n toate visele se zbate
căci vrea în zori doar nişte aripi
şi-ar zbura în spatele lunii, inatngibilă să fie!
Neţ, păgubaşă e mereu,
captivă ea, cativă eu…
Când luna dispare, visul se risipă,
trezită sunt de cântatul mierlei,
cu funcţii vitale minimale
căci inima-i în pumnul tău,
captivă ea, captivă eu…
Şi limba-mi e legată iar mintea doar codată,
străin îţi zic, străin imi eşti
chiar de-ţi ştiu şi ultimul secret,
visul unde-mi ţi inima aproape de a ta,
captivă ea, captivă eu…
Îmi controlezi privirea, pasul, gândul, simţirea,
cu o precizie ce-o vezi capitală
căci ştii că prezenţa noastră-n al tău vis e vitală,
captivă ea, captivă eu…

De Menai Vasilica Olguta