Tovărăşia ritmată

Mână in mână, locul de joacă perfect era
nisipul tălpile prea tare nu ne deranja,
cu el si soarele simţită îşi făcea prezenţa,
copilăria în alţi paşi se măsura
cum şi prietenia,timidă locul şi-l făcea şi ea,
de pe atunci se pregătea de lupta cea mai grea…
ce avea să urmeze nu s-a pus intrebarea
niciunul nu ştia că eu sau ea
cândva aveam să părăsim haita
ce ne reprezenta in vremea aceea;
niciunul nu ştia că prietenia se schimbă
o dată cu lumea…
accentul pe alte lucruri acum cădea,
aceiaşi rămânea numai morala:
prietenia şi încrederea sunt ca uleiul şi apa,
existând totuşi excepţia, că prietenia înaintează cu vârsta!

De Iulia Silver