Ne-am întâlnit şi ne-am iubit,
O lume întreagă am minţit
Căci ne-am ascuns al nostru dor
De asprul lumii judecător.

Acum ne-am despărţit sfâşietor…
Tu ai fugit uitând de-al meu dor,
M-ai aruncat în gura lor,
A celor ce m-au sfâşiat în colţul măselelor.

Am încercat să schimb acest destin neiertător,
Mi-aş fi dorit să tranformăm durerea
În adierea caldă a vorbelor prietenilor..
Şi noi doi să fim prieteni dragi ce s-au iubit înduioşător.

Prietenia este grea ,
Ea este rece, este rea,
Vorbeşte fără de perdea cu noi,
Ne spune unde am greşit şi ce-i urât în noi.

Prieteni azi de am putea fi,
Lumina lunii am putea s-o strângem în cutii,
Pe care apoi să le legăm cu fundă
Şi lumii întregi să le dăruim alături de o rugă:

-Iartă-ne Doamne că n-am ştiut prieteni, noi a fi !

De Amza Eugen