Prietenia
Încă din primii ani de viață căutăm să ne facem prieteni, să dăm de capăt enigmelor legate de prietenie, și mai ales, ne implicăm cu toată ființa noastră, spre a câștiga amiciția. E un lucru bun, înălțător, prin care învățăm să socializăm, dar astfel câștigăm și încredere în capacitățile noastre, ne individualizăm personalitatea.
Prietenia, poate fi definită ca o inițializare în viață, un start al gândirii și de ce nu, al sacrificiului, legând relații benevole, un drum încet dar sigur, presărat cu speranțe și vise, asta dacă ești un slujitor al abnegației, sau poate doar un amarât visător.
Și nu numai atât. Dacă stau și privesc un pic mai departe, îmi dau seama că fără un prieten sau prietenă, cotidianul ar fi banal, bucuriile simple elucubrații, iar lacrimile doar niște compuși. Am mai învățat că, prietenia adevarată nu o gasești ascunsă printre gânduri ori imaginație, nici nu te așteaptă să o cauți, ci doar trebuie să te comporți demn de ea. Putem găsi prietenie în oricine poate răspunde la acest prețios sentiment, deoarece nu există limită de vârstă, totul e sa îti dorești să legi prietenii, și să fii dispus la tot ce presupune această relație.
Așadar prietenia, are un cerc destul de amplu, de unde își poate alege victimele.
Mă aflu printre ele. Pentru mine, prietenia este o altă viață, o altă acțiune, cu o intriga modernă, sinceritatea fiind vitală, dialogul reprezentând principala modalitate de comunicare și exteriorizare atât a gândurilor cât și a speranțelor mute, șoaptelor surde cărora le poți da viață doar dacă ai puterea să treci de anumite temeri și bariere.
Fără prieteni, zâmbetul ar fi sec, discuțiile ar deveni simple conversații interioare, unde mi-aș povesti o întâmplare ce nu ar mai avea același farmec, telefonul doar de decor, iar în unele cazuri nici relațiile cu alții nu sunt atât de interesante, dacă în fond nu ai cui să povestești cam ce ți se întâmplă.
Să fii o prietenă bună nu e ușor și nu va fi vreodată, e o ,,job’’ continuu, fără zile libere ori concediu, un angajament, unde nevoia nu devine o obligație ci doar altruism, te folosești de toate resursele tale în a-ți susține prietenul, deoarece ești genul care îți pasă, vrei tot ce poate fi mai bun pentru ceilalți, în definitiv nu ești tu cea care are prioritate.
Eu așa văd prietenia, tu susținându-i pe restul, în momentele în care chiar poți, după care la nevoie toți îți sunt alături. Însă, de cele mai multe ori nu e așa. După nenumărate momente de susținere și altruism, te trezești că totul a fost în zadar, încrederea ți-e distrusă, realizezi că a fost poate o pierdere de timp, un joc de prost gust, cu final macabru pentru tine, unde a existat interes ascuns ori motiv de discuție pentru restul.
Prietenia, poate fi definită ca o loterie, unde mizezi pe încredere și sinceritate, pui la bătaie anumite sacrificii și timp, mai speri și la puțin noroc, însă nimic nu îți garantează câștigul. E o investiție riscantă, o coardă sensibilă care se rupe la cel mai mic dezacord, și care nu poate fi înlocuită cu alta, decât după un anumit timp în care te-ai mentalizat, că pană la urmă așa a fost să fie. Nu pot spune că e un sentiment la fel de puternic ca dragostea sau fericirea alături de persoana iubită, nici nu îți încălzește sufletul așa tare, nu îți aduce fluturi în stomac, dar pot apărea la nivelul tău de persoană umană, dornică și predispusă la socializare, din dorința de a crea o lume mai bună, tu fiind un exemplu fidel al altruismului, în ideea că- ,,Da, se poate! ‘’ indiferent de prejudecăți și răutate.
Așa poate fi descrisă prietenia, din perspectivă subiectivă, dacă nu trăiești emoția nu vei afla niciodata cum e să ajuți pe cineva, să susții pur și simplu un caracter demoralizat, însă cert este că nu toți sunt în stare de acest lucru, și că pot abuza,apoi prietenia poate fi înțeleasă greșit de unii carora le întinzi o mână de ajutor, poate pentru că și tu ai trecut prin momente critice și ai fi vrut să îți fie alături cineva, de cele mai multe ori, acele persoane care au dus dorul unui prieten sunt cei mai în masură de a merita prilejul acestui sentiment.
Așa stau lucrurile cu prietenia, și cu tot ce presupune aceasta. E minunat să poți fi una dintre victimele ei, e o dorință continuă de a-i ajuta pe ceilalți și de a fi prezent acolo unde este nevoie de tine, iar eu mă bucur din plin de această oportunitate, pe care o am și pe care nu aș putea să o ezit indiferent de riscurile la care mă supun odată intrată în joc de bună voie, unde pariez cu speranța să câștig încredere, respect, sinceritate și un pic de sprijin atunci când e nevoie.