Libertatea şi-a câştigat-o omul
Alungat fiind din Paradis.
Pentru libertate a muşcat mărul,
Şi tot pentru ea a murit, tânjind din nou după Paradis.

Cu sabia în mână a luptat şi a cântat
Crezând în libertatea ca într-un vis…
Căci ea e singura care-i mângâie inima
Şi-i dă frâu liber gândului de a crea.

Libertatea este mai scumpă decât pâinea,
Mai dulce decât mierea şi mai gustoasă decât sarea,
Ea este parte din inima mea şi-a ta,
Este un dar ce a căzut din mâna obosită a unui zeu.

Liber eşti să râzi şi plângi, să cazi şi să te ridici,
Să uiţi şi să regreţi…
Liber eşti să-ţi crească aripi şi să zbori,
Dincolo de lumea mică şi de norii negrii din noi…

Din voi.

De Eugen Amza